Acest set conține 7 poziții dar la mine n-a ajuns comandantul așa că trecem pe „șest”
F1. Trăgător din „poziția în picioare”
Constituie coloana vertebrală a oricărei armate cu oarece pretenții tactice. Uniforma standard a infanteristului rus: cămașa tradițională (Gimnastiorka) la care nu observăm detalii pentru a ne pronunța în privința modelului, pantaloni din postav (Sharovari) pentru cizmă. Cizme cu carâmb înalt până sub genunchi (Kirozoviy Sapogi). Mijlocul este încins cu o curea din piele pe care sunt fixate două port-încărcătoare pentru armă și (pe șold stg. spate) punga cu două grenade RGD-33. Capul este protejat de casca de oțel model 1940 (Stalui Shlen) iar arma este o SVT-40 (Samazaryadaya Vintovka Tokarea), altfel spus pușcă semiautomată Tokarev model 1940, calibrul 7,62.
În rest se mai poate observa: o supebă amprentă a ejectorului lăsată pe cotul drept, lipsa curelușei de fixare a căștii de protecție și „dangarea” ce atestă autenticitatea (numărul 18 ștanțat pe turul nădragilor)
F2. Trăgătorul „din șold”
Evident că este eroul acestei echipe cu aromă de formol și dacă rușii ar fi supraviețuit vreunei lupte, acest soldat ar fi fost între privilegiați. Acum avem ocazia să observăm gulerul Gimnastiorkăi și să deducem că este un model anterior lui M43. Înarmat cu celebra PPȘh Md.1941, trage serii scurte ce răresc supremația ariană, detalierea permite observarea radiatorului metalic ce îmbracă țeava. La șoldul drept atârnă un port-încărcător cu un tambur de rezervă (adică 71 de gloanțe de 7.62).
F3. Soldat în fugă
Față de oponentul său din armata germană (vezi ), Ivan poate executa salve scurte cu PPSh-ul în timp ce galopează către Berlin.
Fără valoare tactică, pare exemplificarea clasică a rușilor care alergau (doi la o armă) mânați de comisarul înarmat. Datorită alergării, lipsa curelușei de prindere devine și mai evidentă, noroc de casca căptușită cu trei rânduri de vată care permitea și adăpostirea bonetei (Pilotka) cu tot cu scăfârlia adiacentă.
F4. Trăgător din „poziția în genunchi”
Postură extrem de utilă în varianta „hit him” a Marelui Război Mochetistic dar utilă și în defensivă (vezi Stalingrad). Soldatul țintește făcând priză pe încărcătorul de 1,44 kg (greutate înainte de prima salvă), armă extrem de populară datorită fiabilității, a simplității și (de ce nu) a costului rezonabil.
F5. Trăgător din poziția „culcat rezemat”
Eficient în luptele cu aruncare („hit him”) și evident avantajat față de care era nevoit să umble în tandem cu camaradul încărcător. Armamentul îl constituie robusta Pluemyot Degtyaryova Pekhotny (DP-27), singurul element mai sensibil al acesteia fiind crăcanul. În situația de față se poate observa că suplimentar situației reale și țeava s-a dovedit extrem de vulnerabilă. Nu poate fi negată asemănarea cu un pick-up, tamburul având capacitatea de 47 de cartușe 7,62. La cingătoare port-încărcătorul este pentru PPȘh dar cu ursul nu te pui.
F6. Târâitor aruncător
Din poziția culcat, făcând sprijin pe mâna stângă execută aruncarea grenadei defensive.
Deși în ambele cazuri soldatul s-a grăbit să arunce încărcătura aducătoare de moarte, putem deduce că este vorba de aceleași RGD-33, cel mai posibil învelite în specificul manșon de fragmentare.
Mâna stângă face priză pe un Tokarev, armă care în ciuda planurilor sovietice n-a reușit să înlocuiască și să eclipseze celebra Mosin Nagant. Astfel dacă, într-un univers paralel, Zaitsev ar fi avut de ales mâna stângă s-ar fi încleștat pe grenadă în timp ce cu dreapta și-ar fi făcut elan....
Pe șoldul stâng punga pentru grenade (cu o singură grenadă disponibilă)
Este evident că nici rușii nu aveau cum să scape de Pirații din Chinaibe, aceștia (pe principiul râde ciob de oală spartă) s-au gândit să-i redea așa cum sunt.
În anii trecuți, cred că prin 2010 dar nu sunt sigur, Airfix a avut un zvâcnet de orgoliu și astfel a pornit o reeditare masivă a seturilor de figurine la 1/32. Din motive la fel de bizare (pentru mine, evident) acest reviriment s-a stins la fel de brusc și astfel mă găsesc în postura de a recita din opera marelui poet român:
Adică întâmplător m-am întâlnit cu niște kituri la machete.ro dar surpriza, textura și lipsa de fonduri a făcut să mă blochez, ulterior această marfă n-am mai găsit-o pe stoc iar pe site-ul oficial sunt îndrumat să caut la furnizorii locali, semn că au renunțat la multiplicarea reeditării.
Dar lăsând la o parte speculațiile trebuie spus că textura noilor seturi este ciudată, figurinele au un aspect sticlos și astfel când se înfruntă două armate vechiul zgomot de luptă este înlocuit cu clincăneli.
Cât privește „năravul” încă nu mă pot pronunța, nu îmi dau seama dacă această rășină (sau ce mix de material este) o să fie la fel de sensibilă la trecerea anilor ca și plasticul figurinelor Airfix din anii 80.
Din fotografia de grup s-a putut observa că nici noul meu lot nu beneficiază de un coordonator, în plus (adică în minus) le lipsește și DJ-ul. Pentru alte observații este musai să efectuăm un zoom-in.
Pe baza amprentelor (existența și dispunerea urmelor circulare lăsate de vârful ejectorului) este sigur că s-au utilizat bătrânele matrițe ce aveau iz de naftalină încă din anii `80.
Urma scapă turma ?
