Macheteca

[alexie]

Somn profund.
De fapt nu tocmai profund că un zgomot m-a trezit.

AVARAR (6).jpg

Primul gând a fost „Dă Doamne să nu fie șoarece”
.... așa am albit gălbenit

- V-am prins (vrăjitoarelor ) !

Atelierele harniciei (3).JPG

[alexie]

Trupele americane sunt cantonate în Marea Britanie, în așteptarea declanșării Invaziei.
Firul principal al povestirii urmărește relația ce se înfiripă între sergentul Matt Dylon (Richard Gere) și Jean Moreton (Lisa Eichhorn), o simpatică localnică. Matt menține relația în limitele prieteniei, în schimb camaradul său Danny dovedește că are „fitilul scurt” și în dragoste așa încât trece la acțiune cu Mollie, o bună prietenă de-a Jeanei. A' bătrână (mama Jenici) este împotriva relației, cu atât mai mult cu cât Jean are un iubit (100% Brithish) ce este plecat pe front, dar cu timpul acceptă ca Matt să vină în vizită. Cu ocazia vizitei se subliniază discrepanța dintre lipsurile insularilor și resursele inepuizabile ale americanilor, în fine.. tanti Clarrie (mama fetei) nu ratează nici o ocazie pentru a-și face cunoscută părerea legat de relația porumbeilor, situația este dezamorsată de către tatăl fetei (act de mare curaj dacă ținem cont ca este sub papuc). La masa este prezent și Geoff, fratele Jenicai, asociat prosper al unei „firme de cuttering” ce deservește trupele USA.
Cu ocazia Anului Nou aflăm că americanii înca au probleme rasiale și aplaudăm cu lacrimi în ochi atunci când fetele iau atitudine.
La un moment dat idila este zdruncinată de venirea în permisie a lui Ken (prietenul fetei), motiv de logodnă pentru Jean și de băută zdravănă pentru Matt …intriga se complică ulterior tocmai prin eliminarea lu’ Ken de pe ștatul de plată (căzut la datorie), prilej pentru tanti Clarrie de a da replici tăioase.. dar "Morții cu morții, vii cu vii", relația continuă fata fiind gata să facă Pasul Suprem (nu sinucidere, este vorba de sex) dar Matt (vezi First Knight) bate în retragere, fata se supară și relația se răcește.

Firul secundar al narațiunii urmarește idila dintre ofițerul US John și lady Helen, relația celor doi dezvăluie un alt aspect al dragostei, mult mai profund, pe placul adulților….așa că noi reținem doar zborul cu avionul în Irlanda, unde tanti descoperă că are Las Vegas-ul în sângele-i albastru.

Replici memorabile
„-Face-ți loc!, Face-ți loc, sunt însarcinată!
-Așa este jumătate din oraș!”

„Avem destule bunătăți pentru azi, îl mâncăm altă dată…..asta o terminam azi, stai fără grijă ”

„Ai grijă de boneta și de sac sun proprietatea Majestății Sale!”

„Juma-Juma?!, jumătate de la mine, jumătate de la nevastă-mea”

„Daca luăm 2000 de comenzi o dată, o sa facem avere”

„Suntem o țară de corcituri, cu cartea de istorie de grosimea unei reviste”

Vizuale memorabile

Buldozerul american ce mușcă din terenul britanic de golf

Vaporul ce pare a naviga pe pajiște

Cei doi, Matt si Jen, oglindindu-se în masa de inox a bucătăriei de campanie

Puștiul ce umfla „un balon”, printre ruine

Orasul pustiu, doar curcanii MP și codoașe letargice

Stolul de pupeze ce asediază gara

Final

Doamna Clarrie moare, Jean primește tortul realizând astfel că Matt nu este nici impotent, nici misogin, este doar îndragostit (om serios cu armata făcută); fata fuge la gară. La gară agitație mare, trupele așteaptă garniturile care să-I care spre punctele de îmbarcare, toată suflarea feminină a orașului încearcă să intre în gară iar Jean și Mollie sunt prinse în acest torent isteric..
Între timp Geoff încheie ultima tranzacție, pe fondul deprimant al desființării bazei americane.

.... Cele două eroine ajung la peluza I, apoi la tribuna oficială unde primesc (și trimit) bezele către iubiții lor … trenul este în mișcare … lacrimi în ochișori (de emoție, de la fumul locomotivei, din cauza filmului .. etc.)

The End

P.S. Remake-ul „A Connecticut Yankee in Jean Monnet Moreton`s Court” n-a mai apucat să iasă din casa de producție ... dintr-o regretabilă greșeală de regie, plutonul lui Matt a fost debarcat pe plaja Omaha ...

Momentul surprins în diorama - afiș (afișul - dioramă) îi prezintă pe Matt și Jean (cu fustă), imediat după ce Jenica a scris numele lui Ken (adică Derek Thompson) în „Cartea de Onoare a Eroilor Neamului”

Distribuție
1. M & J – Europe 1945 MB3514
2. Chenar – imprimare pe folie
3. Rama lemn – 21/15/3,5 cm
4. Batic – hârtie igienică
5. Scara – polistiren extrudat
6. Catedrala – cartelă telefonică, komatex, future, umbră arsă și Revell Aqua Stone Gray
7. Vestonul lui Matt – jacheta originală și cartelă telefon

Mulțumiri MGM ce a facut posibil realizarea acestui proiect, mult râvnit dar amânat din cauza lipsei de informații vizuale (pe net 6-7 foto nereprezentative).

[alexie]

Deasupra Elvetiei neutre, bombardierul Lancaster strabate ninsoarea. Cei sapte pasageri sunt intepeniti de frig. In ordinea numerelor de pe tricou, acestia sunt : Smith, Schaffer, Carraciola, Olaf Christiansen, Lee Thomas, Torrance – Smythe si Harold. Avionul se indreapta spre zona de desant, reprezentata de o platforma cu suprafata de cca. 3000 metri situata pe varful Weisspitze.
Si ce cauta cei sase acolo? Cei sase au misiunea de a ajunge la Schloss Adler (Castelul Vulturilor). Sunt ei niste vestiti ornitologi sau castelul este ceva gen Zoo Baneasa? Nu !, cei sapte constitue un grup de comando, incropit, ad-hoc cu misiunea de al elibera pe generalul-locotenent Carnaby din ghearele nemtilor, iar Castelul este Cartierul general comun al Serviciilor Secrete Germane si al Gestapoului din Germania de Sud.
Americanul Carnaby era coordonator-sef al planurilor de manevre „Operatiunea Overlord”, si se indrepta spre Creta cand avionul sau (Mosquito) a aterizat fortat la circa 10 mile de Castel. Aliatii sunt constienti ca un coctail de mescalina si scopolamina v-a dezlega limba generalului, moment in care pentru aliati vin vremuri kk-cioase.
Avionul ajunge la tinta, becul verde se aprinde primul se aventureza Harrod, acesta are o coborare rapida, corzile parasutei fiindu-i incurcate; desantul continua cu restul de cinci eroi plus parasutele cu containere. Avionul parea ca a ramas gol (dar avea chiloții care chilotează), la foarte scurt timp, de dupa un cufar, isi face aparitia miss Mary, Ellison Mary, aceasta fiind echipata de desant nu pierde vremea si se arunca in gol (cu sensul „se aruncă din avoin”).
Grupul de comando se regrupeaza, mai putin Harrod, la scurt timp apare si el. Apare din zapada "cu picioarele inainte" (îl decapitează și pornesc mai departe.....pardon, cartea a fost scrisă în 1967 cand HBO-ul nu difuza Games of Thrones) Cei sase ramasi isi continua drumul, urmeaza un episod de alpinism in care eroii coboara pe un perete neted ca sticla deci episodul a fost de patinaj artistic.
Odata ajunsi jos, Smith, sub pretextul ca lista cu coduri a ramas la raposatul Harrod, escaladeaza peretele, ajuns sus fredoneaza „Lorelei” iar fata (Mary) isi face aparitia. Este momentul destainuirilor asa ca aflam, odata cu Mary, faptul ca Harrod a fost ucis. Smith se alatura grupului, Mary ii urmareste de la distanta. Pe traseu, Smith gaseste diferite motive de a ramane in urma, evident pentru a-se intretine cu Mary si pentru a trimite mesaje catre regat. La un moment dat in fata lor se deschide panorama: un palc de pini coboara pana in vale, acolo este un lac la capatul caruia se intinde un satuc, de la marginea satucului pornesc, pe versantul opus, doua cabluri suspendate pe trei piloni, la capatul circuitului se inalta, semet, Castelul Lipit de satuc se gaseste si o tabara militara (Cartierul general al batalioanelor de vanatori de munte al Wehrmachtului). Deja un anume machetist, să îi spunem Ortwin Hellmann, își face planuri pentru o mică diorămuță. Studiind mai bine Castelul, ei, observa ca paza este puternica inclusiv dobermani si gard electric (20.300 volti, curent monofazic, 60 de cicli).
Grupul patrunde in sat, poposeste (prin efractie) la Gepack Annhame, biroul de bagaje de mana, aici isi lasa bagajul, evident ca este noapte iar ei sunt echipati in uniforma Alpenkorpsului, Smith preia conducerea (fiind maior) si ii poarta la hanul “Zum Wilden Hirsch” (exact punctul de intalnire stabilit cu Mary). In carciuma aglomeratie mare, prietenii stiu de ce, cei șapte se amesteca prin multime. Schaffer remarca o ospatarita „destoinica”, dar maiorul este mai iute asa ca o agata (se fredoneaza Lorelei, se face schimb de parole, de pareri, de instructiuni, se stabilesc intalniri, se identifica gestapovistii experti in citit pe buze). La final de intalnire, Smith o ciupeste si se alege cu o pereche de palmi (cum zicea bacele Traian), mojicia maiorului nu scapa neobservata, un capitan ia atitudine dar regreta instantaneu afland ca Smith este Bernd Himmler (asa cum ai fi regretat tu daca in ’80 deranjai pe unul cu numar mic la dacie, unu ce-si zicea Ionel Bobu).
Atmosfera se destinde, Smith profita si paraseste carciuma „La cerbul salbatic”, se intalneste (iar) cu Mary , dama primeste haine noi, este rebotezata (Maria Schenk) isi afla bibliografia, este nevoita sa asculte un nou episod de destainuiri si asa afla ca afacerea „Generalul” este o cacialma, respectivul fiind un biet actor american ce presteaza pentru suma de 25.000 USD. Apare si Heidi (ospatarita cu vanataie pe popou), in aceasta sceneta ele trebuie sa fie verisoare, fetita muntilor fiind, de fapt, principalul agent secret al aliatilor din Bavaria.
Smith se retrage, in drum spre carciuma se impiedica de Torrace-Smythe, acesta nu este beat-mort, este numai mort. Maiorul „ia cerbul de coarne” si „plange” pe umarul lui Schaffer, urmeaza un nou episod de confidente, yankeul Schaffer afla toate dedesubturile afacerii inclusiv ca cei 10 negrii mititei care erau 7, au ramas 5.
In mod oficial, pe scena isi face aparitia Maria (fostă Mary), intampinata de verisoara, prezentata gestapovistului Von Brauchitsch care este in cautare de secretara. Cei trei hotarasc sa faca o plimbare pana la castel.
Usa carciumii se deschide brusc, o echipa de nemti inarmati patrunde inauntru, stiind ca Smith & Co’ n-au sanse de scapare, Heihi ii denunta. Cei 5 isi lasa berile si sunt imbarcati in doua mertzane. Printr-un capriciu al sortii, SS (Smith si Schaffer) nimeresc in aceeasi masina. Alaiul porneste spre cazarma, banuim ca vehiculul cu cei doi ramane in urma, cert este ca Smith uzeaza, din nou, de tupeu iar inamici cad in plasa. Cei patru cerberi sunt imobilizati si abandonati pe marginea soselei. Masina cu cei doi eroi strabate cazarma , apoi masina este aruncata in prapastie, evident n-au omis trucul cu chipiul. Nemtii plecati in urmarire musca momeala (iar) „Cumplit sfarsit pentru niste tipi asa de bravi”.
Bravii se furiseaza la Bagaje de mana si pentru a nu-si dezvaluii reinvierea, hotarasc sa ciuguleasca putin explozivil din ranite, asa incat la verificarea iminenta inamicii sa nu observe nimic suspect; evident ei uita ca in drum de retur au taiat opt fire de telefon. Smith fiind volubil trebuie sa vorbeasca, Schaffler este plictisit, asa ca trebuie sa vorbeasca acasa, pentru aceasta imprumuta radioul si se retrag in buda, la „Damen”. Usa toaletei se deschide usor la insistenta „inelului cu chei false”, raporteaza situatia iar de la Centru li-se cere abandonarea misiunii. Smith incheie transmisia, distruge carnetelul cu coduri si duce radioul la locul sau. Cand sa stearga putina, apar nemtii, eroii se retrag dar trag cu urechea, le ingheata sangele in vine atunci cand un neamt zice „Aparatul este cald, frige, a fost folosit!”, retragerea, la Damen, aici constata ca sunt „in buda” asa ca utilizeaza o grenada in combinatie cu un camion, rezulta o diversiune numai buna ca ei sa dispara.
„Camionul in flacari” degenereaza si devine „Gara in flacari”, asa ca pungasii reusesc sa dispara, nu inainte de a verifica varianta de retragere daca-treaba-merge-bine. Ei parasesc zona fierbinte si apoi ingheata asteptand ca prizonierii (cei trei aliati, i-ati uitat?) sa fie dusi la Castel. Si cum stateau ei precum puricii ce asteapta un caine sa-i plimbe, apare si escorta cu prizonierii. Telecabina se urneste din loc, cei doi sunt pe telecabina, nimeni nu-i vede (nimeni care le-ar vrea raul, ca Mary urmareste toate miscarile, cu binoclul, din varful castelului). Telecabina ajunge la destinatie, fratii S se arunca pe acoperisul statiei, fratele mai mic (Schaffer) aluneca, noroc de interventia fratelui mai mare si a unei lanterne ce stabilizeaza situatia.
Mary, de la etaj, le coboara o sfoara (precum Rapunzel și părul bălai). Cei doi ajung sus, imobilizeaza un nepoftit, studiaza planurile si dezbat tactici. Smith ajunge in curte, pacaleste pilotul elicopterului, Schaffler in salopeta saboteaza elicopterul, toate acestea sub privirea unei santinele si a unui Doberman.
Fara incidente cei doi ajung in incaperea unde doi nemtii stau la o sueta-interogatoriu cu generalul american, aici ei trag cu urechea deoarece respectivi nemtii sunt mai limbuti decât două codane milaneze; la fel de nesimtiti (pardon, nevazuti) S&S-i parasesc incaperea si se indreapta spre centrala telefonica, sunt surprinsi (iar) de o catana, evident credul fiind (iar) este imobilizat (iar), asa ca eroii taie firele telefonice care deservesc centrala. SS revin in „salonul auriu”, aici gasca s-a marit prin aglutinarea celor trei prizonieri (la fel de limbuti), ei sunt agenti dubli si asa cum ne-am obisnuit urmeaza 5-6 minute de discutii aprofundate, timp in care aflam (concomitant cu S&S) toate secretele armatei germane din ultimii ani. La momentul in care o Fraulein vrea sa-I administreze generalului cocktail de scopolamine, eroii nostrii intervin.
Mai precis, Smith ia cuvantul si din pognet il loveste pe Schaffler pentru ca apoi dezinvolt sa-si exercite talentele oratorice, divulga adevarata identitate a generalului, sugereaza ca trioul de agenti dubli este butaforie, obtine ca acestia sa fie paziti de un cerber teuton. Organizeaza o tratatie cu scopolamina pentru cei trei, dar inainte de asta solicita o testare, asa se face ca apar trei carnetele si pixurile aferente. Logoreea continua, Smith capata credibilitate si printr-un telefon dat in nordul Italiei, de unde seful spionajului „baga mana-n foc pentru Smith” (probele sunt irefutabile, lui Smith ii lipseste prima falanga a degetului mic, de la mana stanga; pe antebratul mainii drepte are doua cicatrice paralele), astfel referintele justifica organizarea examenului. Cei trei sunt invitati sa scrie (pe carnetele) un eseu cu tema "Numele si adresele agentilor dublii, din Regat".
In timp ce testarea este in toi iar Smith, evident, vorbeste, gestapovistul von Brauchitsch se inretine cu Mary, in alta aripa a castelului. Apoi von B verifica elicopterul, descopera pilotul, elibereaza o alta victima a eroilor nostri (si gestapovistul avea „o legatura de chei false”), observa ca Mary nu este in camera unde zicea ca se retrage etc.
In salonul auriu, examenul s-a incheiat, incepe verificarea tezelor, cei doi nemti „grei” sunt in comisia de corectare (cei doi nemti, hipnotizati de Smith sunt Adjunctul Serviciului Secret German, creierul no.1 al spionajului german si partenerul sau Seful de stat major al Wehrmachtului), cand cei doi constata ca Smith nu si-a facut tema, acesta reactioneaza iar nemtii afla, cu stupoare (la fel ca cititorii), ca toata operatiunea si balciul aferent s-au facut pentru aceste liste cu spioni (ne intrebam, atat noi cat si nemtii, oare scopolamina este prohibita in Regat? Sa nu gaseasca ei, macar, un cleste de unghii?).
Usa se deschide brusc, in cadrul ei apare diafana Mary cu Mauserul pregatit de actiune, si in acest moment se respecta sablonul conform caruia persoana ce ameninta cu arma simte nevoia sa spuna toate secretele, nemtii afla toate dedesubturile operatiunii iar cei trei tradatori sunt anuntati ca vor pleca in excursie.
In acest moment situatia se rastoarna prin aparitia gestapovistului, ce preia conducerea si il impusca in mana pe Smith. Cei doi eroi sunt dezarmati si perchezitionati, Mary este invitata in alta incapere, tot in vederea perchezitionarii. Din camera razbat zgomote de altercatie, de haine rupte si de plansete, nemtii mustacesc (scena identica cu cea din „Nea Marin Miliardarul”, cand Nea Marin intra in buda urmat de doi judoka-gangsteri).
Romanul evolueaza in aceasi nota de „realism” asa incat din camera iese sensei Mary, nu iese goala dar nici cu mana goala, sub amenintarea armei preia conducerea. Convoiul (Smith, Schaffler, actorul, Mary si cei trei spioni) se pune in miscare, nu inainte de a injecta somnifer in venele gazdelor nemților. Autorul, Alistair MacLean, gaseste o solutie pentru imobilizarea prizonierilor si anume tragerea vestonului pe spate pana la nivelul coatelor. Eroii nostiri patrund in Radio Raum, operatorul declanseaza alarma, este neutralizat iar grupul se buluceste in camera de transmisiuni, Smith ia legatura cu aliatii in timp ce Schaffler ii tine la respect pe asediatori; dupa incheierea transmisiei Smith distruge aparatura si pregateste o noua pacaleala pentru nemti, grupul se ascunde intr-o camera anexa, asediatorii distrug usa si arunca o grenade (oare operatorul a supravietuit?) si apoi cad in capcana: geamul deschis, zapada de pe pervaz stearsa, o funie atarna => Fuga afara, sa nu ne scape!, grupul iese din anexa, Smith recupereaza sfoara si incendiaza „Akten Raum” iar Schaffler planteaza explozibil in camerele de pe nivel. Se declanseaza o noua alarma (de incendiu), iar grupul se ascunde dupa o perdea, soldatii inamici-pompieri trec in goana, Smith ii urmeaza si-l elibereaza pe operator (mare norocos, anihilat prin karate, protejat de grenade iar acum impiedicat sa devina pui grill).
Convoiul reintregit se pregateste sa escaladeze geamul pentru a ajunge pe acoperisul statiei de telecabina (banuiesc ca prizonierii nu mai sunt constransi de vestoane), de pe acoperis Schaffler sare pe telecabina si apoi in statie (Smith este menajat avand mana zdrobita), admira haosul declansat, de exploziile din castel, in randul inamicilor apoi zavoraste portile si incuie usile de acces. Verifica starea telecabinei si a bateriilor, fixeaza maneta pe pozitia "Alarma" (Notffall) asa incat intreruperea curentului sa nu afecteze deplasarea telecabinei. Telecabina ajunge la nivelul zonei unde sunt cantonati ceilanti membrii, spionii primesc ordin sa sara pe acoperis, telecabina revine in statie in vederea debarcarii.
Cei trei il contreaza pe Schaffler, acesta se resimte dar cu ultimele puteri arunca cheia ce deschide portile si primeste ca bonus un pat de arma in cap. Carraciola preia conducerea si il ademeneste pe Smith, glontul ii trece pe la ureche; atentatul esueaza asa ca se trece la negocieri. Schaffler v-a fi crutat daca cei trei vor pleca cu telecabina, „se bate palma” iar telecabina se pune in miscare. Schaffler este in siguranta, in statie, asa ca Smith sare pe acoperisul telecabinei unde este nevoit sa renunte la pistol pentru a-si restabili echilibrul. O rafala de gloante strapunge acoperisul telecabinei, este urmata de inca patru rafale dar Smith scapa fara prejudicii. Pe cand isi tragea sufletul si se minuna de „bulanul” pe care il are, usa telecabinei se deschide, Carraciloa isi face aparitia si trage o noua rafala, un glont ii smulge epoletul iar altul ii zgarie umarul. Smith se repliaza iar Carraciola ajunge pe acoperis, eroul pozitiv incearca sa smulga o grenada si s-o foloseasca pe post de bolovan dar piciorul ii este prins in cange. Cangele sunt mainile lui Olaf care sustinut de Thomas, incearca sa-l traga pe Smith in prapastie, Smith riposteaza si ii infinge un cutit in incheietura mainii drepte.

Diorama story

Olaf se retrage cu „cangea” insangerata, intre timp Carraciola isi recapata echilibrul, insfaca armatura de suspensie si pregateste lovitura de gratie.

- Mai am un singur glonte…..Adio!

- Uita-te in jur, uita-te in spate!

Continuare

Armatura de otel a pilonului il izbeste in plin, parait de oase si salt in gol. Adio Carraciola! Smith fixeaza explozibil intre acoperis si bratele de sustinere din spate, apoi sare pe telecabina ce venea din sens opus.
Ca urmare a exploziei bratele se reteaza, telecabina se inclina iar Olaf porneste pe tobogan in cautarea lui Carraciola, la scurt timp bratele din fata cedeaza iar telecabina il urmeaza pe Olaf. Thomas reuseste sa se prinda de cablul tractor dar nici el n-are noroc, la scurt timp ajunge in dreptul ultimului pilon si este nevoit sa-i urmeze pe cei doi.
Gasca se reuneste (cei morți dar și cei vii) , intre timp asediul asupra portilor de acces nu conteneste, daca teutonii patrund in statie si recheama telecabina atunci totul este pierdut. Telecabina porneste la drum (urmeaza o descriere sadoveniana a castelului mistuit de flacari), mai sunt zece metrii pana la statia din sat cand telecabina se opreste, calatorii incep sa sara din cabina, sunt circa trei metri, telecabina incepe sa urce spre castel, Schaffler este ultimul ce paraseste telecabina, aterizand de la sase metri in troienele de zapada. „Omatizeaza” cu bine, amorseaza un pachet de explozibil si il arunca in interiorul cabinei. Evident la scurt timp telecabina este pulverizata (noroc de ritmul alert al actiunii ca altfel m-as intreba de ce, puii mei, statia din sat nu a blocat deplasarea telecabinelor, gasca ramanand incoltita la castel ? Sau poate autorul a fost constient ca in acest caz gasca trebuia sa masacreze toata suflarea din castel ?
Trupa ajunge la garaj, la solutia de retragere (autobuzul postal), acolo ii asteapta Heidi (ospatatita, pseudoverisoara Mariei, spionul no.1, viitoara doamna Schaffler). Eu, cititorul, ma intreb, din moment ce nemtii au refacut traseul celor doi fugari si au trecut prin garaj, cum de n-au lasat acolo o santinela, cu atat mai mult cu cat autobuzul este burdusit cu explozibil. Sau cum de n-a parut suspecta Heidi, in mobilizarea pentru stingerea incendiului, cand cara cele sase navete cu sticle in garaj. In fine..
Yellow submarine se pune in miscare si cu plugul din fata spulbera portile garajului, dupa ce spulberase un Mercedes si un Opel (colege de camera), nemtii sunt claxonati sa se fereasca, un automobil de campanie este luat pe sus dar aterizeaza tot pe roti asa ca ocupantii sai scapa fara avarieri majore. Patrulele urca pe motocilete sa porneasca in urmarire dar Smith îi observa,
claxoneaza si porneste la atac, nemtii avertizati au timp sa-le abandoneze misiunea. Dupa terciuirea motocicletelor, autobuzul isi continua periplul, el fiind „regele soselelor” asa ca la auzul sirenei drumul se elibereaza. O ultima privire catre castel si deducem ca piatra este un bun combustibil. La circa 200 de metri se afla unitatea militara, ce trebuie strabatuta, soldatii inamici ii asteapta iar in fundal se distinge un Tiger „cu tun de 88mm”. Smith stinge farurile si porneste spre cabina de paza, urmeaza o noua reprezentatie teatrala, nemtii sunt imbroboditi iar autobuzul face slalom printre vehicule blindate, masini, soldati si motociclete. Smith iesit pe geam debiteaza gogosi, la un moment dat se ineaca cu o gogoasa, in momentul in care un neamt ii recunoaste adevarata identitate. Autobuzul demareaza in rapait de gloante, ploaie de cioburi si exploziile obuzelor. Tigerul amuteste, tanchistul fiind orbit de lumina alaiului ce a pornit in urmarirea fugarilor. Schaffler apeleaza la sticle-bombă si alaiul se rareste, autobuzul traverseaza un pod antic (din traverse feroviale, lung de 15 metrii, peste o prapastie de 70 de metri), apoi podul este minat. Urmaritorii evita cu greu catastrofa atunci cand podul sare in aer.
Autobuzul ajunge pe pista si franeaza, Mosquitoul aterizeaza, cei cinci se imbarca, avionul decoleaza. La bord se afla insusi Colonelul Wyatt-Turner (cerebelul actiunii), Smith ii relateaza faptele si inmaneaza carnetelul cu Lista, colonelul scoate o arma si „deturneaza” avionul (sper ca a-ti ghicit ca Agent dublu). Conform retetei, odata cu dobandirea controlului asupra situatiei se pierde controlul asupra gurii, iar din gura colonelului aflam toate underwerul spionajului, la epuizarea subiectului situatia se rastoarna (iarasi), arma colonelului fiind butaforie, marele spion se afla in dificultate dar reuseste sa arunce Lista pe geam. Toata rezistenta sa se surpa atunci cand afla ca Smith mai are doua exemplare din Lista Spionilor. Fiind simpatic, colonelul primeste aprobarea de a incerca un zbor pana la castel. Fal, fal, fal …este posibil sa fi ajuns.
Smith ia legatura cu Centrul, acolo creierul actiunii nu pare afectat ca si-a pierdut cerebelul, dar se lamenteaza cand afla ca Smith si Mary vor sa paraseasca razboiul, cu atat mai mult cu cat Smith ii trimite un ultimatum: „Vreau sa ma insor azi!” Viceamiralul se inroseste de emotie dar apoi deduce ca eroul o prefera pe Mary, infrant accepta „cu un suras oboist, ridica un alt receptor. Alo, centrala ? Fa-mi legatura cu sectia de documente false.”

The End

In ciuda acestui rezumat pot sa afirm ca „Unde se avanta vulturii” este o carte buna, categoric mai buna decat filmul. In carte nici un neamt nu moare, mor doar cei patru tradatori si doua victime ale acestora. Cu filmul situatia este cu totul alta, n-am numarat victimele gloantelor si nici victimele insinuate prin zecile de explozii dar categoric este un film-genocid. Posibil ca scenaristul sa fi rasfoit cartea si privirile i-au fost atrase de un pasaj pe care l-a luat de referinta, in pasajul incriminat Schaffler zicea, la misto, cum v-a ajunge el la elicopter.

„Ma duc spre poarta principala, le imobilizez pe cele patru santinele, le strangulez dobermanii, secer la pamant doua-trei persoane inarmate care patruleaza in curte in permanenta, anihilez vreo douazeci de soldati care isi beau berea in cantina de vizavi, iar dupa aia, il lichidez pe individual care repara motorul..”

[alexie]

Der Unternehmen Puppenspieler

Sfârșit de august 1943, undeva în stepă

Gura lui Dolphy este plină de nicotină, o zeamă negricioasă scurgându-i-se pe bărbie deja îmbibase gulerul închis regulamentar, dar el privește impasibil în zare. Nu-l deranjează nici casca încinsă de soarele dogoritor, nici multiplele cicatrici craniene, el este soldatul ideal, arianul pur. El execută ordinele.....orbește.
Într-un cuvânt Dolphy este o mașină de ucis*.

Din când în când duce țigara la gură, își ajustează cureaua puștii deși aceasta nu-i taie umărul, mai execută câte o piruetă, se mai lasă pe vine ... cam această este rutină zilnică.
Bravul Dolphy obișnuia să stea la 20 de metri de boschetul favorit dar de ceva vreme păstrează o distanță de 50-100 de metri, astăzi se află la mai bine de 300 de metri de boschetul său, dar acest lucru nu pare să-l deranjeze.

Secvența ne poartă cu gândul la „Alice im Wunderland”, soldatul nu vorbește, nu gândește în schimb boschetul din dreapta sa bolborosește neîncetat litania „Dă Doamne să nu fie Alexievici, Dă Doamne să nu fie …”
https://youtu.be/xnKhsTXoKCI

În aceste zile însorite, Fritz, este un privilegiat, accederea în această misiune secretă l-a costat rația de carne pe două săptămâni. Locul de desfășurare a operațiunii este păstrat secret, un secret păzit cu strășnicie, însă, uneori, soldații dau năvală, mânați de dependentă. Fritz este conștient că sustragerea unui pachet de „muniție” este echivalent cu execuția însa se gândește că poate dubla investiția prin comercializarea resturilor.

Operațiunea Puppenspieler a înregistrat o perioadă de mare glorie însă în ultimele luni se află pe o pantă descendentă, pierderile începând să se adune în rândul Axei. Se presupune existența unui sniper genial, Alexievici, care ochește momeala dar îl doboară pe Scharfschutze-rul teuton, să fie talentul genial sau tehnica sovietică .. , cert este că recordul lui Zaițev este deja depășit.

Dar situația actuală este pe cale să se înrăutățească, în lunile ce urmează un nou geniu balcanic se va naște: Dorelovici a.k.a Papa snaiper, acesta va aborda „Legea Alexievici - țintește momeala, ucide lunetistul” dar cu corolarul „Dă-i un foc și fumătorului”

Materialen

1. Perete tranșee - rigips și furnir
2. Podea tranșee - komatex 2mm și furnir
3. Plante - păr din peria de haine
4. Păpușar – copie răsinoasă
5. Marioneta - șofer Opel Blitz, Italeri
6. Armament - Dragon
7. Curele arme - carte de joc din plastic
8. Angrenaj - komatex, ace acupunctură und lego
9. Cutia de muniție - komatex
10. Țigări – așchii komatex
11. Fum - vată
12. Chiștoace - hârtie rulată
13. Furtun - gută de pescuit
14. Postament - pachet de cigaretten Eckstein, reasamblat dintr-un print

Marioneta poate executa mișcări de piruetare dar cel mai greu a fost realizarea chipului. M-am muncit foarte mult să-i dau acest aspect artificial ... și tot nu sunt convins că am reușit

[alexie]

”Sta sa apuie soarele după orizon, cand vestea ca ajutorul asteptat a sosit varsa nadejdea izbandirei si un curagiu nou in inima acelii mana de voinici romani, care ca niste zmei se luptau, tragandu-sa in fata nenumaratelor gloate a unui dusman învingător. Acest agiutor insa, ce ai nostri si-l inchipuia tare, nu era decat o ceată de trei sute pedestrasi cu pusti din Ardeal.
Mihai, fara a pierde vreme, cauta a se folosi de acest nensemnat agiutor si de reimbarbatarea ostilor sale, ca sa smulga biruina de la vrajmas. El isi preumbla privirea pe campul bataliei, vede miscările turcilor şi dupa dansele isi pregateste pe ale sale. Sinan-Pasa, vazand retragerea romanilor, luase inima si vrea a-i desface şi a-i reschira de tot. Spre acest sfarsit, in capul rezervei sale, el umbla a trece podul spre a izbi pe ai nostri în frunte, in vreme ce Hassan-Pasa cu MihneaVoda , din porunca lui, alerga prin padure sa-i lovească pe la spate. Mihai atunci se aseaza cu ceata de curand sosita la capul podului, spre a intampina pre Sinan, trimite pre căpitanul Cocea cu doua sute unguri si alti atatia cazaci pedestri ca sa ia pe vrăjmaş pe la spate, si Albert Kiraly aseza cele două tunuri, ce redobandise de la turci, într-o buna pozitie si sta gata a trasni pe dusman de ar indrazni a trece podul.

Sfarsind aceste pregatiri, Mihai cugetă intru inima sa ca împregiurarea cere neaparat vreo faptă eroica, spre a descuraja pe turci si a imbarbata pe ai sai. El hotaraste atunci a se jertfi ca alta dată si a cumpara biruinta cu primejdia vieţii sale.Ridicand ochii catre cer, marinimosul domn cheama in ajutoru-i protectia mantuitoare a Dumnezeului armatelor, smulge o secure ostaseasca de la un soldat, se arunca in

coloana vrajmasa ce-l amenintă mai de aproape, doboara pe toti cei ce se incearcă a-i sta împotriva, ajunge pe Caraiman-Pasa, îi zboară capul, izbeste si pe alte capete din vrajmasi si, făcând minuni de vitejie, se întoarce la ai sai plin de trofee şi fara a fi ranit. Această fapta eroica înfioara pe turci de spaima, iar pe crestini ii insufleteste si ii aprinde de acel eroic entuziasm, izvor bogat de fapte minunate. Şi cum n-ar fi crezut ei ca pot face minuni cu un astfel de general si cu asemenea pilde ce le da! Sinan, vazand aceasta, spre a da curaj la ai sai, ia ofensiva şi trece podul. Dar deodată se vede oprit în fata de Mihai ca de un zid de piatra tare, in dos izbit cu o furie înfocata de capitanul Cocea, si in coasta trasnit de tunurile asezate pe deal de Albert Kiraly, care, batand în multimea indesita a turcilor, le gaureste rindurile si le pustieste toata aripa dreapta. Indaratnicul vizir, fara a-si pierde cumpatul, izbuteste a-si intocmi ostile in randuiala, cand o izbire nouă a lui Mihai în fruntea armiei, pustiirile furioase ale înfierbantatului Cocea de dinapoi, iutele şi ucigatorul foc al tunurilor lui Kiraly zdrobesc iarasi aceasta randuiala, şi turcii, minunaţi de indrazneala cu care romanii, ce ii privea ei ca biruiti, ii izbesc acum, incep a fugi rezlatiti.
Satargi-Mahomet-Pasa, tragandu-se inapoi, fu ranit, si indata, schimband retragerea in fuga, dete cei dintai semnalul neranduielii, si toată armia musulmana se intoarse in resipa spre baltă, lasandu-si coastele si spatele espuse loviturilor noastre. In zadar ienicerii se tin semeti impotriva alor nostri si cauta a le raspunde cu focurile lor, caci celelalte cete, spaimantate de aceste izbiri impreunate la care nu se astepta, raschirandu-se, ii tarasc si pe dansii inapoi. In zadar Sinan mustra pe ostasii ce fugea, acum cu cuvinte ocaratoare, acum batandu-i cu maciuca sa infierata (massa fierata), silind in tot chipul a-i pune în randuiala şi a-i intoarce la bataie. Glasul şi autoritatea lui sunt nesocotite si nici o putere omeneasca nu mai poate opri în loc valurile zgomotoase ale fugarilor, care se pravaleau cu furie si repede spre pod, cautandu-si mantuire in trecerea lui.

La capul acestui pod sta îmbulzite in neoranduiala artileria, cavaleria, pedestrimea, impingandu-se spre a trece care de care mai nainte; dar, vazand ca toti nu pot incapea pe dansul, multi din turci sunt siliti a se arunca in balta, unde isi aflara moartea. Intre acestia era si pasii Heider, beglerbeiul de Sivas (Capadochia), Hussein, beiul Nicopolului, si Mustafa, feciorul lui Aias-Pasa. Ei se cufundara in mocirla, unde fura ucisi, si priimiră, zice un analist turc, cununa martirilor de la ghiauri. Bătrânul Sinan insusi, tarat de ai sai si in graba fugei sale, fu calcat în picioarele cailor si apoi, impins de sulita unui ostas roman, cazu calare dupe pod în balta cu atata repeziciune, incat, izbindu-se de pod, isi pierdu chiulaful şi feregeaua si doi dinti ce singuri se mai afla în gura lui. El era p-aci sa piara sau sa caza in mainile romanilor, daca, din norocirea lui, un voinic soldat din ostile Rumeliei, anume Hassan, nu s-ar fi aruncat după dansul ca sa-l scape si, lasandu-i calul innamolit in lut, pe umeri il scoase de acolo si il duse în tabara. De atunci, acest soldat se numi Deli-Hassan-Batakgi si ajunse capitan al deliilor lui Cogia-Murad-Pasa.


Vestea mortii vizirului se imprastie intre turci, si cei ce se mai impotriveau detera si ei dosul. Romanii, cu furia lor obicinuita si electrizati inca prin izbande, ii gonesc dinaintea lor ca pe niste turme de vite, pana ii vara in tabara lor. Hassan-Pasa si Mihnea-Voda, ce veneau sa incunjure pe ai nostri, afland ca Sinan a pierit si ca oastea lui e biruita, se trag indarat spre tabara. Intr-acel minut, Mihai, precum odinioara semizeii cantati de nemuritorul Omir, alerga într-o parte si intr-alta prin tabara turceasca, cautand pe Sinan, cand, vazand de departe pe Hassan-Pasa, se lua după dansul strigandu-i …”

N.Balcescu – Romanii supt Mihai-Voivod Viteazul

„-"Stai, pasa! Sa piara azi unul din noi!"
Dar pasa mai tare zoreste;
Cu scarile-n coapse fugaru-si loveste
Si gatul i-l bate cu pumnii-amandoi;
Cu ochii de sange, cu barba valvoi,
El zboara soimeste.

Turbanul ii cade si-l lasa cazut;
Isi rupe cu mana vesmantul,
Ca-n largile-I haine se-mpiedica vantul,
Si lui I se pare ca-n loc e tinut;
Alearga de groaza pieiri batut,
Mananca pamantul.

Si-i dardaie dintii, si-i galben-pierit!
Dar Alah din ceruri e mare!
Si Alah scurteaza grozava-I carare,
Caci pasa-i de taberi aproape sosit!
Spahii din corturi se-ndeasa grabit
Sa-i deie scapare.

Si-n ceasul acela Hassan a jurat
Sa zaca de spaima o luna,
Vazut-au si beii ca fuga e buna
Si bietului pasa dreptate i-au dat,
Caci Voda ghiaurul in toti a bagat
O groaza nebuna.”
G.Cosbuc – Pasa Hassan

Această vignetă a fost confecționată pe baza informațiilor furnizate de filmul Mihai Viteazul (1970) - regizor Sergiu Nicolaescu

[alexie]

Lupta de apărare a gliei strămoșești continuă

„Azi товарищ Serghei Tolstovici și-a brodat înca zece căști pe bundă, personal am fost martor la încleștarea dintre acesta și trei nemți înarmați, el fiind cu mâinile goale, mâini oțelite de munca câmpului.
Devotamentul său, asemeni celui arătat de milioanele de fii ai Scumpei .............."

Pentru fundal am utilizatcărbune pe hârtie ocru-gălbuie, la mal de mareo fotografie („Marile Bătălii Ale Celui De-al Doilea Război Mondial” pg.110)

Opis pentru butaforie
1.Ramă - ramă de tablou
2.Placa de bază – carton presat plus vopsele ulei, hașurat pe crud
3.Spațiu de „joacă” – oxid de fier + aracet + nisip
4.Panou fundal – foto imprimată cu schotch de hîrtie și furnir
5.Neamț, erou negativ - Hand-to-hand fight 41-42 MB 3524
6.Neamț predat – mix Barbarossa Operațion ICM 35391
7.Neamț X 2 - German tank hunters MB 3515
8.Comisarul rus (mesean) - mix May 1945 ICM 35541
9.Rus fotograf – mix Photo for News paper MB 3529
10.Rus X3 – Easter Front series kit. No.2 Soviet Infantry in action MB 3523
11.Masă și scaun – komatex
12.Cutii echipament – furnir, sârmă Cu și carte de joc plasticată
13.Echipament – „Cutia cu maimuțe”

[alexie]

Să ferească Dzeu să zici ceva care să folosească naționalismul, patriotismul sau românismul pe post de mantinelă. Categoric neamul nostru (pardon : Neamul Nostru) n-are ADN, are PCȚ (Pavel Coruț).
Măi oameni deosebiți, ne putem mândri că am inventat „Mineriada” că dacă era numa una puteam să folosesc termenul „am descoperit”

Din cele 6 (șase) am ales Adevărata Mineriadă (13-15 iunie 1990)

Țării din viitor mai mult cărbune



1. Postament - ramă foto 15 x 10 cm
2. Baza - placă komatex 2 mm
3. Bitum - șmirghel două tipuri
4. Bordură - komatex
5. Adidas - Soviet Afgan War, ICM 35031
6. Pălărie - Europe 1945, MB 3514
7. Bucați granit - rigips
8. Acte (de la partide) - hârtie
9. Arme:
• bâtă - komatex
• târnacop- culee
• furtun- izolație cablu

10. Echipament minier:
• cască - șapcă Soviet Afgan War ICM 35031 plus foiță Pb
• lămpaș- resturi culee
• cablu- fir de păr
• acumulatori- tăblite numere de pe culee

11. Civil - „Letter From Home No. 01" copie rășină
12. Mineri:
• 4 din mixare Bail Out! MB 3532
• 1 din mixare British Troops Caen, MB 3512 & German tank crew, Alanger 35239

In fund de munti noi des intram,
Cu"NOROC BUN" ne salutam!
Si cind iesim din sanul lor,
Noi tot "NOROC" strigam in cor!
In mina-i Dumnezeu cu noi,
Afara-s grijuri si nevoi!
Deasupra noastra n-avem cer,
C-asa e viata de miner!
Cind plini de praf cu pasi truditi,
Iesim din mina obositi,
Ne doare ca-n lumina sa
Pamintul tine-o lume rea.
De-atitea grijuri si nevoi
Noi ne intoarcem inapoi,
In lumea noastra far-de cer
C-asa e viata de miner!
In stinci lovim ciocanul greu,
Si-n aer sar stropii mereu
Noi brate tari pentru lucrat,
Straine maini de apucat.
Si moartea vine tot mai des
Sa vada ce-are de cules,
Din lumea noastra far-de cer,
C-asa e viata de miner!
NOROC-BUN

- Golane ! Ai adidași torțione! Tuți...

https://www.youtube.com/watch?v=yX9yaAc4Of4

îhî

Să sfârâie grătarul, muie la demnitaru

[alexie]

În perioada de pionerat s-a ivit ocazia (în premieră) de a participa la un concurs machetistic în străinătate.
Nu intenționez să discut despre impactul călătoriei asupra machetismului din România, sau despre faptul că ungurii aveau peste 20 de cluburi de machete și nici nu vreau să amintesc de marea cufureală ce ne aștepta pe unicul site mioritic (cartula.net).
În fine, am considerat că nu-i frumos să merg cu mâna goală și astfel s-a născut „Harckocsizo” vignette 1/35 având ca sursă de documentare exclusiv o fotografie din „Biblia figurinistului” 20TH Centrury Military Uniforms, căci era vorba de Ungaria. Mai precis „Concursul de la Hajdúszoboszló”

1. Postament- pahar din lemn,
2. Baza- disc din komatex de 2mm, scrijelit
3. Bust- copie rasinoasa Verlinder
4. Soclu- flacon tablete efervescente
5. Gard- agrafe de birou
6. Afise- imprimanta
7. Lada si capac- Transporter boxes, Plus model, cod 096
8. Casca- cutia cu surplusuri
9. Eticheta- autocolant, (Text tradus: "Frontul de rasarit, vara lui 1944")
10. Harckocsizó (tanchistul)- German tank crew (43-45), MasterBox, MB3507

Azi este greu să explici ce înseamna un 486, dar poate chiar nu contește

[alexie]

Aflat încă sub impresia puternică a primului contact cu universul colorat a machetismului ungar m-am lăsat convins (Marhaba, Bill & Witman cu ocazia Expoziției 2009 de la Muzeul Militar Național) să particip la „Concursul de la Moșon”, undeva la granița cu Austria.
În fine, pentru ediția 2010 descopăr că există o secțiune specială cu tema „Vestul Sălbatic” și astfel m-am apucat de lucrul (Notă : în 2009 nu erau accesibile kituri 1/35 cu cowboy, amerindieni etc. ).

GOLD !

Altfel spus :
Cowboy din organe rusești, nemțești și englezești lipite de un român pentru concursul organizat de unguri

Pulpanele vestonului rămase la piesa cu nădragii au fost eliminate


Tot la capitolul eliminare au trecut și bretelele rusnacului rucsacului sovietic
Pălăria a suferit unele ajustări
Am modificat unghiul de orientare a palmelor voit neglijent așa încât să pară că are mănuși


Pușcă I
Cu două ace de 0,33 mm și un PPSh MiniArt
Am secționat arma și am adăugat un cep din komatex

Am șlefuit cepul și apoi am introdus cele două ace fixate cu superglue
A urmat o șlefuire suplimentară

Apoi „cocoșul, dispozitivul de armare și trăgaciul” avand ca inspirație o arma a cărui pat s-a dezintegrat în luptele Soma-Soma

Evident urmează cerbul, arabescuri și obligatoriu ștanța „ Made in Spain”

Pană la pălărie I
Pentru pană am „accesat” kitul zvedda Șeful Orc, ocazie cu care am rechiziționat și blana de Grizzly
Încălțări I
Am cioplit puțin la ciocate, am adăugat piele întoarsă (cu ajutorul unui instrument stomatologic, amintire de cand am fugit cu gura plină de banderillas)
Cu un burghiu de 0,4 mm am străpuns încălțările și am introdus conductor de cupru

Pintenii sunt gata

Pușcă II
Pârghia am modificat-o pentru trei dește
Patul armei vopsit cu ulei

Pană la pălărie II
La pălărie-i frunza de sfecla pana

Pistol I
Curea din carte de joc plasticată, idem cataramă

plus Încălțări II - Șprit-chit pi pinteni

Pistol II
Urmează teci cu pistoale atașate la curea, pentru pistol am apelat la ajutorul lui „Teddy Ted”
Am folosit o teacă WW2 și arma din plastic, plasticul verde nu a vrut să se lipescă nici cu supergle, nici cu nitro așa că am apelat la varianta B.
B. Arme „gri”, pat îndoit, lipt, retezat surplusul


Pistol III
Tocul a fost subțiat prin șmirgheluire, pe el am lipit o bucațică de komatex, totul vopsit cu brun Tamiya acrilic.
Arma a fost retezată până în zona trăgaciului, am lipit o juma de culee (pentru butoiaș).
Vopsire metalică și „buff" pentru crosă.


Pistol IV & Co
Am pus pistolul la centură, am vopsit centura
Torsul este vopsit cu Vallejo acrilic cărniță


Altele

Vopsire acrilica ( Vallejo) a feței, strungăreața, schițare ochi
Mănuși fără degete
Ciocate cu tabaco (marabu)

Denumirea lucrării (Gold!) ar trebui să ne ducă cu gândul la tematica abordată.
Dintr-un puc din cartelă de joc pasticată am confecționat o farfurie pentru căutat aur.
Din kitul cu Afganistan am rechiziționat măgarul, l-am încărcat cu saci și accesorii (găleată, târnacop).


Ulterior cowboy-ul s-a întrupat


Postamentul l-am confecționat din komatex așa încât să meargă fixat în interiorul unei potcoave de cal mort, ulterior am căutat să reproduc caielele aka cuiela pentru copite.
Au mai foat tot felul de accesorii și tușe, din păcate meterial fotografic nu este (opera fiind depozitată la „Beciul Domnesc”) dar poate am să revin cu detalieri suculente (inclusiv o megaetichetă motivațională etc.)

Sunt extrem de încântat de rezultat, dacă ținem cont că a fost o realizare cu termen limită ceea ce se cam bate cap în cap cu noțiunea de hobby. Totodată trebuie să țineți cont de faptul că aceasta este ultima lucrare postată pe site-ul cartula iar atmosfera din câte îmi amintesc era glaciară.

[alexie]

Geologul acționează în orașul Samara, fost Kuibisev.

Activitățile favorite ale lui G sunt :
-trafic
-cămătărie
-proxenetism

Spatele îi este asigurat de tatăl sau, umil pensionar al K.G.B.-ului, așa încât afacerea îi înflorește și prin perceperea de mici comisioane din absolut toate afacerile desfășurate în Samara.

Micii afaceriști se pregătesc să dea comisionul către domnul „GEO”

- Dedusca, trebuie să apreciezi că am venit cu camionul nostru și n-avem pretenția să-i faceți plinul !
- Da, șefuțule, să-i transmiți lu' Geologu` că apreciem acest gest și sperăm ca de data asta să aibe noroc.

- Ce noroc, mâncați-aș?
- Păi, nu stii că sunt trei statui d'ale lu' Lenin cu inimă de aur !?
- Da de unde, puii mei, aur la comuniști ?

- Stai liniștit!, din tezaurul românilor.

- Moșule, sper că n-ați băgat capul pe crac să verificați sau o-ți avea endoscopăr d'ala?
- Nu facem noi d'astea cu Geologu...

- Hai lasă gargara și spunei lu' Dorelovici săi dea-n gură, ca mai am un comision la Monumentul Prestigiului ...

Acest avânt „întreprinzător” s-a declanșat în anul 1989, după Căderea Cortinei de Fier, fiind în continuă expansiune și „cizelare”... să ne mobilizăm și să dăm un dislike