Ca orice autoizolare care se respectă, s-a ajuns inevitabil la „Curățenia Generală”, cu această ocazie am dezgropat nu mai puțin de două sacoșe tip Carrefor pline ochi cu materiale. După o sortare acerbă am reușit să reduc cantitatea de material didactic la doar trei sacoșe de rafie, pentru a evita conotațiile medicale și a salvarea aparențele am decis să trec acest proiect în capu` de la listă.
Apropo de „Capu` ” am dedus că nu sunt bun pentru Bărbierul din Sevilla, adică ceva voce s-ar mai găsi dar nema frizerie. Inițial am dorit „să iau din vârfuri”, apoi gen „chică punk-ist”, am experimentat un „ca pentru școală” finalizând după chipul și asemănarea autorului
Degeaba am îndepărtat elasticul ochelarilor de înot, perioada de expunere la soarele dobrogean a activat oarece teorii darwiniste. În scurt timp s-a detașat un campion, o cască de motocros. Pentru a deveni eligibilă s-a renunțat atât la cozorocul specific cât și la protecția de barbișon.
Pentru a crește potențialul defensiv am adăugat o protecție de la o veche cască de hochei.
Fiind din leatul fanilor „Haiducii lui Șaptecai” îmi vine greu să recunosc faptul că am apelat la alde Marvel, însă masca lui Max Steel a părut cea mai bună alegere (și nu fac nici un fel de apropo la Adonisul din foto).
În mod tradițional o îmbăiere în Triumf n-are cum să dăuneze.
Eliminarea ochelarilor a dezvăluit adevărata personalitate a Alexandrei Stan, aici fiind și momentul în care vă dezvălui intenția de a interveni pe acest chip efeminat în încercarea de obține un badass postapocaliptic. Căci da, la finele acestui laborios proiect intenționez să obțin o cască care să surclaseze pe alde Mad Max.
Odată ce s-a deschis cheful pentru reparat (vezi ascultă Appetite for Destruction), casca nu avea cum să scape. Dezasamblare, cosmetizare, îndepărtate autocolante, sablare plus o sesiune de croitorie.
Ulterior banalele șuruburi au fost înlocuite cu sisteme elaborate iar elasticele s-au retras în favoarea metalelor.
În semn de adânc prinos de recunoștință, deoarece deduc faptul că soarta fotbalului = soarta omenirii post-pandemie, am înfiletat o serie de crampoane căci „Trebuie să ne cramponăm de viață”.
Dar despre ce este vorba în cele ce urmează ? Da, este despre protejarea urechilor cu ceva accesorii de ceas și lansarea informației că Steel (pe lângă faptul că este Max) este și tare-n coadă.
Trebuie să fiți conștienți de faptul că Apocalipsa o să capete unele note personale,în funcție de regiune astfel că în zona sud-estică merge presărată puțină Șeherezada.
Înainte de a trece la următoarea etapă trebuie să fac o declarație de intenție. Bunăoară, îmi doresc ca la final de proiect, să obțin o cască așa de ruginită încât posesorul să poată alege între un tetanos garantat și o asfixiere cu noxe incerte.
Deoarece proiectul a început să capete contur și accesoriile continuă să se adune am luat hotărârea (dureroasă) de a face o pauză. O pauză în care se dezasamblează tot până la punctul inițial și se aplică vopseaua de bază pentru o rugină sănătoasă. Zis și făcut.
Se poate observa izolarea cu scotch de hârtie cât și aplicare unei vopsele verde-ecran-iredentist.
După uscare și reasamblare, peisajul aduce mai mult a Epocă Victoriană și divă corijată.
Nu putea să lipsească un tribut în amintirea (nu neapărat că-i 1 Mai) zecilor de Sleepless in Seattle Vama Veche.
În partea stângă a măștii am montat un filtru de aer, iar pe lateralele căștii am montat niște dispozitive de monitorizare a cefei.
Deși d.p.d.v. cronologic nu-i tocmai corect, mă grăbesc să vă anunț faptul că pe emisfera dreaptă au fost ceva probleme. Camera de luat vederi s-a rupt iar încercarea de a extrage segmentul, cu ajutorul unei pile, s-a dovedit complet neinspirat, vârful pilei rămânând captiv.
A urmat vopsirea și fixarea tubulaturii, ulterior (pe lângă sigla cu motor) am montat un alt filtru de aer (dintr-un cercel de plastic).
În plin avânt am realizat faptul că plasticul tubulaturii nu este un mediu propice pentru aplicarea de vopsea și astfel mai devreme sau mai târziu am să fiu martorul unei năpârliri generalizate.
Toată rețeaua de oxigenare s-a demontat, s-a curățat și apoi s-a bandajat în leucoplast. A urmat o nouă sesiune de vopsire și o alta de asamblare.
Operațiunea „Bal Mascat” este abia la început, pe măsură ce lucrurile avansează am să revin pentru consemnarea evoluției.
oare așa a zis și păgubitul când l-a văzut pe Mister Marica cu prosopul sub bărbie ?
