Această toamnă călduroasă (toamna lui 2019 a avut niște zile extrem de călduroase - n.a.) a dus la înlocuirea siestei cu mici plimbări în sânul naturii.
Prin septembrie, după câteva zile mohorâte de toamnă, soarele a reușit să-și mențină pole position și m-am gândit să profit de ocazie. În scurt timp plimbarea de după prânz (motiv de a consuma delicioasele porumbe) a devenit o plăcută rutină.
Într-una din zile atenția mi-a fost atrasă de o plantă, privind cu atenție am întrezărit oarece potențial machetistic așa că ziua următoare aveam o pungă pentru mostre. Așa cum urmează să vedeți, chiar există potențial și dacă partea practică a decurs fără problemă, nu același lucru se poate spune despre partea academică.
Astfel după multă căutare pe google sunt în măsură să vă dezvălui identitatea furnizorului de junglă 1/35 : măcrișul – calului, dragavei sălbatic, urzica- raței, brustan, dragaveică, hrenuț, limba-boului, măcrișul-cucului, ștevie porcească, ștevie-sălbatică etc.
Astfel este musai să beneficiem de dotare cu diacritice deoarece Baba Rada nu-i același lucru cu Rada Baba, respectiv Ștevia nu este același lucru cu Stevia (un motiv în plus pentru a pronunța corect numele de scenă a lui Stevland Hardaway Judkins).
Răsfoind botanica de clasa a V-a aflăm că fructul plantei de ștevie este denumit impropriu „sămânță”, fiind în fapt o achenă triunghiulară, cu suprafață netedă de culoare maro-roșcat, care asigură protecția și răspândirea unei o mici semințe lucioase (pentru aceia care deja au uitat care era scopul acestui articol să spunem că „aripioarele” asigură plutirea prin aer sau pe apă dar și aderarea la blana/lâna sau hainele animalelor).
În încheierea lecției de botanică trebuie spus că genul Rumex are o multitudine de specii, fiecare plantă cu morfologie specifică, astfel unele fructe ducându-ne cu gândul la capitolul fierbinte din anatomia de-a șaptea.
În fine, epuizând numărul de litere alocate per articol, să lăsăm imaginile să facă lobby pentru o dioramă vegetală la 1/35.
Recapitulare