Concurs IPMS Romania-AMA " Cupa Alba Carolina"2016

[Olaf The Viking]

In sfarsit s-au intors si gazdele de sus si ne-au luat si pe noi acolo, sa ne arate ce frumos e. Adevarul este ca era mai racoare, deoarece aerul "conditional" de pe holul etajului nu facea mai nimic. De fapt cred ca incalzea. Dupa ce ne-am extaziat de peisajul nocturn mirific oferit de Alba, am coborat in sala de conferinta. Cine a pus sala de conferinta (de fapt salile, ca sunt doua) langa bucatarie si cu frigidere in ele, stia ce face.



Am scos imediat munitia de lupta:















Fraternizari, ia tu castravetele meu , da' da-mi din palinca ta, etc:





Deja lucrurile incepusera sa se cearna:



Pana cand am ramas, ca de obicei, trupa de soc, hardcoru' hardcorului , ca sa zic asa, cum ar veni:



Si da-i si lupta:



Asta e noua mea ustensila pentru petreceri, modelistice sau nu:



Da-i cu muzica (si spritu') pana la ziua:



Bill vrea sa zica ca ii place, nu ca are un atac de cord:





Data viitoare pun aparatu' sa ne faca poze la toti trei, ca doar astia apar in poze:



Noaptea era tanara si, cel mai important, a noastra:



Dar noi eram hotarati sa luptam pana la unu':




Pana la urma am luptat pana dupa cinci:



Atunci a cedat bateria de la tableta lui Prejo si a trebuit sa mergem la culcare. Dar eu nu puteam sa ma culc fara "Alexander the Great" a lui Maiden. Deci am rezolvat problema singur, la mine in camera:



Dar nu am putut sa dorm de sforaitul colegului de camera, ca am uitat sa va spun ca m-au cazat singur in camera, asa ca m-am uitat la TV, la o emisiune deja familiara pentru noptile de la Alba:

[Olaf The Viking]

Cum alexie nu a venit, rolul de "desteptator cu noaptea in cap" i-a revenit lui Bill, care m-a tratat si cu vitamine si/sau electroliti:



Ce poate fi mai frumos decat sa iti bei zeama admirand peisajul:



L-am sculat apoi pe Prejo, care, dupa ce s-a dus la baie, s-a culcat linistit la loc. Eu am ramas sa ma dreg:



Singur cuc, ca toti ceilalti, in afara de Prejo si Laura, plecasera:



Pana la urma s-a sculat si Prejo dupa vreo doua ore, ne-am imbarcat catre expozitie, am ratat de vreo doua ori drumul, ne-am intors de la Hotel Cetate la poarta unde s-a tinut anul trecut, de acolo am mers pe jos pana la expozitie:



...am luat un permis de la Ovidiu, ne-am intors la Hotel Cetate pe unde am intrat si de acolo am urmarit indicatoarele:



Cand am ajuns oamenii s-au pus deja la masa:



Amicul Czipzer a venit cu motocicleta dar bagajele si machetele au venit totusi cu masina cu prietena:



Sala a fost o hruba mai mare:







Dupa ce am asezat machetele am pornit cu Prejo in recunoastere, dupa spusele lui Bill, ca e o terasa dupa terenul de tenis. Am gasit terenul:



Am dat de un semn care nu ne interzicea accesul per pedes:



... si am intrat pe o alee cautand terasa. Pe alee era un pulifrici care incarca un trimmer cu care tocmai taiase iarba intr-o masina. M-am gandit ca nu e de-al casei si nu l-am intrebat nimic, orbecaind in continuare in cautarea berii. Langa terenul de tenis era o piscina la care se ajungea pe o scara de beton. E adevarat ca acolo era si o usa, dar era deschisa asa ca am mers voiniceste spre piscina crezand ca acolo e terasa cu pricina. La jumatatea drumului ne trezim ca putopalmistul ala cu trimmeru' incepe sa strige la noi sa ne intoarcem ca nu avem voie acolo. I-am zis ca mergem la terasa, dar el tinea mortis ca sa iesim. Prejo i-a zis ca vom iesi pe poarta care se vedea in fata dar el nu si nu. A venit dupa noi intr-un suflet, s-a recomandat, "Putop Almist, patron si administrator al societatii "Treica Cati" care a luat in arenda piscina si terenul de tenis". Si ne-a spus ca nu avem voie acolo, ca e si un anunt pe usa. Intr-adevar era un anunt, dar pe partea cealalta, dinspre piscina spre tenis si nu invers, cum merseseram noi. Pulifrici ala tot comenta, ca am intrat ca pe camp, nu am dat buna ziua, etc. desi trecusem pe langa el si putea el sa ne dea binete. Prejo i-a zis ca nu saluta in stanga si in dreapta. Ca de obicei, marlania si tupeul fantastic ma lasa mut si nu reactionez pe loc, asa ca nu am putut sa-l mustruluiesc pe Prejo, ca are dreptate ala, ca asa e la tara, saluti pe oricine, chiar daca nu-l cunosti, fie el magar sau porc.

Dupa ce am parasit proprietatea luata in arenda de "patronul si administratorul" si am urzit planuri de razbunare (cel mai bun era sa ii lasam o amintire care sa pluteasca in piscina si sa facem poze pt. facebook) am gasit si terasa/bodega/bodronul:



Am fraternizat si cu alti machitori pardon, machetisti:







Dupa beri ne-am intors la concurs:





... ca sa avem de unde pleca spre pranz, adica, ca de obicei, din pacate, spre marlanitoria 13:





Stand cu placinte scos in cale inaintea mesei:



Evident ca am luat cu branza sarata. La marlanitorie petrecerea era in toi: numai fete vesele, chiote de bucurie, cantece de voie buna din care reieseau setea si dragostea de viata:



Ce mai, toata lumea se distra, era vesela si radea de bucurie:



Impreuna cu Bill am optat pentru o ciorba ca sa avem motiv sa bagam ardei din rasnita secreta:





La felul doi am incercat, iar, o pizza. Nu a fost chiar rea, dar se vedea ca blatul a fost scos din congelator, ornat si bagat in cuptor. Umplutura nu avea priza cu blatul.



Am studiat si competitia si am luat unanim decizia ca toata lumea va veni sa vada expozitia de machete si nu alte alea:



Expozitia de jivine deja iesise in strada:



Si iata si o amintire de la Moson, dar, din pacate, eram plin si oricum as mai fi bagat o placinta cu carne, cu marar, etc, daca as fi avut loc:



Dupa masa am luat decizia ca trebuie sa ne revenim cumva:



Dupa revenire incepea Marea Jurizare:











O ciurda de copii insetati si obositi a vrut sa o ia pe scurtatura, asa ca am avut si vizitatori:



Afis, program, categorii, etc. ne modernizam , bre:

[Olaf The Viking]

Dupa jurizare (facuta doar de membrii AMA, inca un motiv sa nu le rup usa la inscriere) am mers sa ne plimbam si sa respiram aerul curat impreuna cu baietii din Miskolc:











OZN:









La socializarea de seara, mai multa lume, de aceasta data:





Tocmai ma intretineam cu Ileana de la Ilis Miniatures cand am aflat vestea bomba: tatul lui Ovidiu tocmai murise si el, evident, ca a trebuit sa plece.

Ceilalti ne-am reluat activitatile:





Lotzi cum te prindea cum iti baga pe gat un paharel de palinca dulce ca glontul patriei, din aia de miere.



Am aflat si povestea lui: mama sarboaica, tata austriac sau invers, veniti sa populeze zona, ca cica fusese o ciuma/holera si decimase populatia de acolo, probabil o ciuma numita Horty. Deci si el e maghiar din tata in fiu ca majoritatea lor, ati observat ca toti au ochii oblici si sunt negriciosi, urmasi demni ai lui Arpad.



Bucuros ca a scapat de insigna si trofeul fara nume si numar, date lu' ala de l-a facut sa-l puna aia pe net, acum se putea relaxa la o Colinka:



Blonda mi-a daruit un zambet pe care il impart cu voi:







La masa mai mica:





Baietii din Basarabia:





Primele victime:







Dupa cum vedeti Laurentiu Gabriel Stefan "apare" in majoritatea pozelor. De ce oare? Sa ne intoarcem cu cateva ore in urma la aranjarea expozitiei. Locul de SF a fost foarte mic. A fost suficient sa apara un Millenium Falcon, Maquis Fighter si un X-Wing pe oglinda, ca sa se termine tot. In aceste conditii a trebuit sa mutam figurinele. Sansa nefericita a facut sa ma grabesc sa ii mut eu lui LSG cercetasul. Din viteza, combinata si cu lumina proasta, am reusit sa ii "zbor" acvila de pe stanca. Atunci s-au rupt baierile iadului. I-am propus sa i-o fixez eu, Dan Dutescu s-a oferit si ii faca picioarele din nou, dar nu se mai putea discuta cu el. Era distrus. Mai ceva ca acvila. Ar fi preferat sa-i fi rupt lui picioarele. Ca sa ma simt si mai de cacat a retras figurina din concurs, ca si cum acvila aia era tot, fara ea, toata munca aia la cercetas, cu sireturi si insigne, etc., nu ar fi valorat nimic. In afara de asta toata seara m-a evitat. Daca ma duceam spre un grup unde era el imediat pleca. La inceput a fost amuzant, dar pe urma chiar a devenit enervant. Adica sa stiu ca intru la "cremenal" dar l-as fi intrebat "Ce poftesti, ma, musiu?". Si-a revenit a doua zi, cand mi-a zis chiar "Buna dimineata" si a dat si mana cu mine, dar am senzatia ca i-a tras inainte un perdaf Gabriela, sotia lui Catalin.

Si iata-ne si la sfarsitul serii, de data aceasta Bill s-a retras:



Doar eu cu mine si Prejo:



La o ora cand petrecerile incep:



Prejo a propus sa ridicam ancora si l-am secondat avand in vedere ca a doua zi trebuia sa conduca.

[Olaf The Viking]

Micun dejun a fost bun in primul rand pentru ca a fost gratis. Nu a fost nimic spectaculos, dar a fost exact ce trebuia.



Dupa ce am mancat ne-am facut bagajele si am pornit spre concurs:



In sfarsit am gasit jumatate de ora pentru lucru:







Eu am facut o plimbare ca sa cumpar ceva pentru cei mici. Pana la urma le-am luat placinta, altceva nu am gasit. Cu ocazia asta am dat niste ture in locuri unde nu mai fusesem:











Daca aveti de facut un pod:







M-am intors tocmai la timp pentru premiere:



















Dupa festivitate ne-am pupat, ne-am luat ramas bun si am plecat, dar nu inainte de a-mi dovedi calitatile atletice:







Vreme frumoasa pe autostrada...





.. perfecta pentru plimbare cu motocicleta:









Bineinteles ca iar am ratat poza cu turnul spart:



Asta fu, asteptam nerabdatori acum Cupa Tomis. Din surse sigure am auzit ca se preconizeaza un gulas si ghiciti cine are 74 de ghivece cu ardei ?!?

[alexie]

Nesperat reprezentata delegatia straina, s-au dus vremurile cand "international" insemna un avion romanesc facut de un ungur si Vlad Tepes facut de un turc.
Ma bucur pentru voi, poate la anu' fac si eu o donatie in piscina lu' taranu.
Pana una-alta este bine ca am ratat, din poze parca este in podul lui Pacala "o calcatura tare si o calcatura moale", tot este bine ca au lipsit soft-isti celebri gen Magneto, Flyboy etc.

[Mihai Cimpean]

Multumiri pentru poze si poveste. Savuroase si picante , marca Olaf !