Bunul, Frumosul si Uratul

[Calin Ungureanu]

Mda,... O smucitura de stiuca dimineata la 5 cand auzi numai apa care se loveste de barca.

Sa continuam insa cu zburatoarele japoneze.
Am accentuat gravura la eleroane. E o chestie pe care o fac ori de cate ori consider ca e nevoie (mai tot timpul)ca sa se deosebeasca net fata de liniile de imbinare a panourilor.
Tot in poza asta se vede si cum arata becurile de la capetele de plan dupa slefuire. Inainte sa lipesc plasticul acolo, am dat o gaura in el si am umplut-o cu rosu metalizat respectiv albastru metalizat. E clar ca japonezii incurca de cele mai multe ori verdele cu albastrul. Standardul international pentru luminile de pozitie este cu verde in dreapta. Cum la ei culorile de pamant nu sunt acelasi lucru cu marourile si brunuri (maro) sunt de 3 feluri, cum galbenul nu prea exista ca si concept, ci mai degraba se vorbeste de portocaliu si majoritatea culorilor sunt traduse in vorbire prin comparatii - culoarea soarecelui e un maro, o culoare verde este identificata ca frunza de limba nu stiu cui, e greu sa te raportezi coloristic cu gandirea europeana la culorile japoneze. Divaghez dar vreau sa arat de ce au fost atatea interpretari ciudate la culorile japoneze.



Am pregatit in mare si trenurile de aterizare pentru cele 3 prototipuri. La Shinden am folosit pentru interioare ce-mi indica Hasegawa, adica un verde de interior Mitsubishi. Al meu e mai deschis pentru ca urmeaza sa se mai inchida cu diverse washuri si la scara asta marunta ar fi prea mult sa-l folosesc la intensitatea reala. La Keiun am optat pentru un Aodake, drept pentru care am aplicat pasta Agama aluminiu. Cum nu exista nici o referinta clara despre cum aratau capacele la prototipul asta, nu am sters sink-mark-urile. Stiu ca e dovada de ingalare modelistica dar imi asum huiduielile. Odata terminata macheta nu le va vedea nimeni.




La Shinden se vede in mai multe poze ca jambele apar negru lucios. Convingerea mea este ca nu sunt vopsite (nu se vad sarituri de vopsea nicaieri)ci este o eloxare neagra de sub care transpare argintiul aluminiului. Dret urmare am folosit pasta agama Burnt metal.

[Calin Ungureanu]

Tot uitandu-ma la poze cu Ki83, am observat ca la exemplarul capturat si testat de americani apar mai multe inadvertente.
Intr-o poza luata din spate se vede, sau cel putin asa inteleg eu, o roate dezumflata.



Avand in vedere ca la un avion cauciucurile e musai sa aiba aceasi presiune si sa fie aliniate (cu geometria facuta bine) ca sa nu o ia razna de pe pista, ma gandesc ca americanii au facut service-ul la ambele roti.
Ei bine cand le-au pus inapoi, au pus un compas spre in fata (cel din stanga pe directia de mers - asa cum ar fi corect si cum apare in planuri) si unul spre in spate, la jamba dreapta - asa cum se vede in imaginea de mai jos (sau de mai din alta parte)

http://www.warbirdphotographs.com/ArmyJ ... 83-25s.jpg

Avand in vedere ca eu voi face avionul inmatriculat original (cu hinomaru) voi pune ambele compase spre in fata.
Cu toate caaa, .... Pe un alt prototip inmatriculat japonez, pare sa se vada la fel....Dati-va si voi cu parerea.

http://www.warbirdphotographs.com/ArmyJB&W/Ki-83-1s.jpg

Oricum trebuie sa iau la refacut usile de la baile trenului pentru ca se vede clar in poze ca pe interior aveau inca un strat de tabla cu decupaje pentru usurare.

[Calin Ungureanu]

Cam asa arata becul din coada Keiunului. M-am tot chinuit sa fac o poza in care sa se si vada becul dinauntru.




Si-acum...Aplicarea Aodake (sau aotake) cum vi se pare mai niponez. Peste argintiul pus (agama aluminiu, pe care l-am frecat sa luceasca) am venit cu pensula cu un "wash" de Marabu glass turcoise amestecat cu putin Brown, tot glass, adica amandoua transparente. Ca sa se intinda bine si sa aiba timp sa se aseze cum trebuie, in loc de apa, am diluat cu un lichid de imbunatatire a curgerii prin aerograf si cu un retarder lichid, amandoua de la Liquitex (firma americana care pe mine m-a multumit de-a lungul timpului)




La celelalte dupa cum am mai zis, am dat verdele corespunzator care va primi wash-uri dupa ce scot mastile.

[Calin Ungureanu]

In continuare, la Ki 83 au trebuit facute diverse adaugiri scratch si corectari.
Am regravat niste panouri de pe bot luand ca exemplu fotografiile.
Dintr-o teava de plastic am taiat un cerc pe care apoi l-am pilit pentru a-l subtia. Inelul l-am taiat pe diametru si l-am trecut prin niste gauri in profundoare pentru a realiza coarnele de comada (sau cum le-o zice) In poze apar peste tot, MPM nu s-au sinchisit. Cablurile au fost puse din sarma de 05.


Uitandu-ma la elici, am inceput sa ma intreb cum s-au gandit astia de la MPM ca cineva poate prinde palele in asa fel incat sa fie si aliniate in 3 axe si inclinate toate la acelasi pas. Nu se da nici un instrument ajutator ca la kiturile mai moderne din rasina.
Am scurtat piesele tronconice care se lipesc pe peretele (fara motor figurat) din interiorul nacelelo caci mi-am dat seama prin dry fitting ca vor arunca prea in afara coafele. Apoi am dublat piesele astea pe dinauntru cu sectiuni de teava de plastic pentru a avea pe ce sa sprijin butucurile palelor.



Va trebui sa-mi mut gandul de la a avea un model cu elici pozitionabile. Vor fi fixe si gata. Mai jos vedeti piesele finalizate, gata sa primeasca palele.



Apoi am observat ca palele sunt mai late comparativ cu originalele, asa ca am trecut la subtiere si modificare usoara a formei intr-una mai ascutita. Mai jos intai o imagine comparativa cu poza.



Apoi, o pala modificata comparativ cu cele nemodificate (sunt prinse fara adeziv pe butuc)



Elice modificata in dreapta si nemodificata in stanga



Cele doua elici modificate si pregatite de vopsire - de fapt din ce mi-am dat eu seama la cele originale nu exista nici un spatiu pe langa pale.



Si vopsirea tuturor elicelor, avand ele aceeasi culoare.

[Calin Ungureanu]

Mascare cupole si dare cu galben pe bordul de atac - banda de identificare Friend or Foe.
La Ki83 pentru ca ramele erau evidentiate mai putin am optat pentru banda de hartie de 1mm si umplerea careurilor cu Bison textil.



La celelalte doua cu banda tamiya. Pe cale normala ca sa zic asa.





Pentru ca nu-mi mai venea odata lichidul de ferestre "minune" de la testors, m-am apucat de farul din fata al Ki83 cu o bucata de rama transparenta.
Am slefuit-o bine in capat dupa taiere, apoi am potrivit-o ca si contur tot prin pilire.
Dupa ce s-a lipit bine cu lipici normal pt. polistiren, am taiat surplusul cat mai aproape de baza cu discul zimtat si apoi am pilit si slefuit pana s-a conformat cu fuselajul.




Si o imagine de ansamblu cu cele 3 pregatite pentru etapa vopsirii intradosurilor.

[Dan Natu]

Productivitate...japoneza!
Am o intrebare - ce vopsea ai folosit pentru elice (producator/tip)?

[Calin Ungureanu]

Tip acrilic pe baza de solvent - altfel spus o vopsea auto industriala.
Producator - JE
Mi-am facut singur aproape toate vopselele japoneze coroborate cu mai multe surse: Arawasi, White Ensign Models (multumesc Bill), si inca vreo 2 carti. Ulterior le-am comparat cu ce echivalente FS dadea IPMS Klausguide no. 1 si se potriveau 97%.

[Calin Ungureanu]

Trebuie sa va spun ca produsul vandut de Testors ca fiind compatibil cu kristal clear-ul este foarte necompetitiv.
Poate ca lipici pentru piese transparente o fi bun, dar ca si inlocuitor de transparent ba.
Mai jos aveti un exemplu fotografic cu 2 picaturi de testors care au ramas cu incretzituri si portiuni de material parca nedizolvate, si o alternativa luata de la papetarie, care promite sa fie mult mai buna (picatura din dreapta mai transparenta si fara negi)
Cand o sa o testez cu adevarat va sdpun ce a iesit.

[Calin Ungureanu]

Am dat culorile pe intradosuri.
Toate vopselele sunt facute de mine asa cum am mai spus, din acrilice pe baza de solvent.
Avantajele sunt: Toata colectia va avea culori unitare (in afara de divrsele degradari specifice fiecarui avion); Vopseaua este excelenta pentru aerograf, se spala usor cu nitrosolv, iar ce ramane in aerograf poate fi turnat la loc in borcan cu tot cu solvent; Vopseaua se usuca imediat dupa aplicare, macheta putand fi manipulata fara grija; pelicula rezista la tot felul de tratamente si solutii de mascare (scoci, banda tamiya, lichide de mascare); de cele mai multe ori, daca pulverizarea se face cum trebuie, suprafata obtinuta este lucioasa si propice aplicarii decalurilor fara alte zemuri de fixare.
La Shinden - Gri verzui deschis.
La Keiun - Portocaliu pentru prototipuri (probabil la un moment dat, tot avionul a fost vopsit in aceasta culoare dar din ratiuni de mascare pe intrados s-a acoperit cu verde de marina (eu o sa optez pentru cel de la Nakajima).
Mitsubishi Ki83 - Gri-bleu deschis intalnit si la alte aparate ale Armatei imperiale.

[Calin Ungureanu]

Ei bine, abia de acum incepe ceea ce imi place sa cred ca este partea cea mai frumoasa, din punct de vedere al lucrului si totodata "stratul" care va intra in contact direct cu privitorii. Nimeni nu o sa stie cat am muncit la compasele amortizoarelor, dar pentru oricine (fie el si neavenit) va sari in ochi vopsirea.
Keiun-ul si Shinden-ul vor fi vopsite in culori de marina, indicate si de producatori si decelate si din documentatia fotografica.
Astfel Keiunul a fost vopsit cu verde Nakajima, peste care am aplicat apoi o evidentiere a liniilor de imbinare cu culoare de ulei Bitum (de la Maimeri) diluat cu terebentina si surplus sters cu degetul.




Iar Shinden-ul in verde negru. Pentru ca vopsirea de extrados este prea inchisa pentru a putea evidentia ceva prin aceeasi tehnica (cu ulei), am optat pentru o pulverizare subtila cu o nuanta usor mai deschisa (Culoarea de baza cu putin maro deschis si o picatura de alb). Se pare insa din poze ca ce-am facut a fost prea subtil. E foarte probabil sa revin ("my mind has deceived a cunning plan" - King Julian - Madagascar)



Am vrut sa incerc unul din decalurile hasegaviene si vazand ca merge le-am pus pe toate.

Va urma, adevarata vopsire la Ki 83.