Pe 28 martie 2020 s-au împlinit cincisprezece ani de la evenimentul care a bulversat publicul din România, din cauză de pandemie am ratat ocazia de a afla, într-un târziu, cine se face vinovat de „răpirea” jurnaliștilor. În cele ce urmează am să postez textul original, ce a însoțit diorama la debutul său din 27.04.2007 (singurele diferențe sunt date de faptul că am presărat diacriticele și (sper) am mai rărit din greșelile gramaticale sau de semantică).
[youtube] https://www.youtube.com/watch?v=Zb7C8SiDktc[/youtube]
Bagdad anul 2005, Mufan umblă pe Aleea Întunericită, de o parte și de alta a aleii sunt prăvălii. Oferta este diversificată: arme albe, arme de foc, mine antipersonal, dinamită, armament greu, rachete etc. tot de aici se pot cumpăra toate accesoriile necesare deturnărilor, răpirilor, atentatelor și altor activități recreative.
După îndelungi negocieri, Mufan, părăsește aleea, convingându-se că prețul cerut de rudele sale este un preț bun.
De la aeroport Mufan, ia taxiul și ajunge la șeful său.
- Mi-ai cheltuit banii cu folos?
- Da, Homare! Taxiul m-a găurit puțin, în rest totul este aranjat, plătit în avans pentru o săptămână, sejur pentru patru persoane, tot tacâmul : spectacol, masă, casă și bătaie, dacă-i cazul. M-am și gândit la un pretendent.
- Cine?
- Adelin!
- Ce vorbești, este prea băgăcios
- C.R.Tănase?
- Ești prost ?, ăla vorbește prea mult; lasă că vorbesc eu cu Janina
.....
- Ce zici, Jenico, trei zile de bâlci, urmate de reportaje, reclamă, rating …și așa în loc de salariu primiți telefoane, tichete sau birotică. Aici îți iese chifteaua, dacă mai prinzi doi excursioniști, primești chiar două chiftele..
......
- Alo? Aici 700 lutnegA, permiteți să raportez…
.....
Capitolul 1
În care eroii noștri sunt săltați. Janina este mai tare ca Vișna. Buhan face dizertații pe marginea textului. Al doilea grup lucrează în franciză? Ozone este pe val.
Luni 28 martie 2005, mașina face slalom printre irakienii din piață, Mufan conduce cu atenție, în dreapta, Jenica își pudrează nasul, pe bancheta din spate stau Buhan și Mișu. Buhan rupe tăcerea expunându-și planurile cu privire la aducerea în țară a copiilor irakieni ce au pătimit în urma războiului. În jurul orelor 19:30 (ora RO), mașina este blocată de două autoturisme, inițial s-a crezut că este poliția dar din vehicule s-a revărsat o ceată înarmată. Într-o engleză stricată și sub amenințarea armelor, cei patru sunt invitați să iasă din mașină. În arabă rostesc ceva de genul „Nu vă panicați, facem un film”, precauție inutilă deoarece populația s-a educat să nu intervină în astfel de situații, ar interveni doar dacă s-ar tranșa un porc. Buhan și Mișu sunt aruncați în portbagaj iar Janina ajunge pe bancheta din spate. Mufan este băgat în mașina numărul doi.
......
- Alo? Domnu Homar? Operațiunea este în desfășurare.
- Perfect, am să ajung Eroul numărul 1!!
........
- Alo? Permite-ți....Operațiune în desfășurare.
- Perfect, Homar va deveni Inamicul public nr.1!!!
.........
Ora 19.40, Janina țipă încontinuu: „Romania , Romania, friends, friends”, în paralel sună un coleg din redacție, care a putut auzi voci în araba și pe ea strigând în același timp spre agresori și spre colegii din redacție „Don't kill us! Suntem răpiți ! We are Romanian journalists !”. De asemenea, în paralel cu paralelul, ziarista de la Prima Tv trimite celebrul SMS:
În timp ce Mișu este cataleptic, Buhan nu se pierde cu firea, presimte că ceva nu rimează, bănuiește că este ceva de genul „Cu Camera Ascunsă” așa că deschide portbagajul, mașina rulează cu viteză urmată îndeaproape de mașina doi, n-are șanse să sară, mașina frânează, se aude un pumn lovind porbagajul și o voce zice : „Not open !”. Janina depășește măsura și rămâne fără telefon (juca Snake 2). Mașinile ajung la „casa de protocol” și jurnaliștii sunt legați la ochi. La intrarea în cameră, lu’ Mufan îi pică fața, rubedeniile au subînchiriat secvența cu paza și supravegherea, persoane necunoscute îi preiau pe ostatici.
După un timp li s-a îngăduit să vadă, au văzut o cameră goală cu saltele întinse pe jos
.....
Ora 0.10. Ministerul Afacerilor Externe anunță posibila dispariție a celor trei ziariști, după jumătate de oră Președintele Băsescu, aflat pe Aeroportul „Henri Coandă”, declară: „În momentul de față, structurile statului sunt în alertă și decise să rezolve problema.”
În România, seara de 29 martie, la toate televiziunile SMS-urile date de Janina au fost mană cerească, prețul reclamelor tv a crescut subit.
Capitolul 2
În care aflăm că Homar este antidotul. Caseta și carpeta. OTV pe toate posturile. Cerere uriașă pentru parabolice.
Al Salam îl sună pe Homar, interpretând rolul răpitorului, pretinde o răscumpărare de 4 milioane de dolari. În noaptea de 29 spre 30 martie, Homar apare pe toate posturile tv pentru a anunța că a fost contactat telefonic de un necunoscut, acesta i-a cerut patru milioane de dolari, răscumpărare pentru jurnaliști.
......
Vestea cererii de răscumpărare cade ca un trăsnet peste „răpitorii” jurnaliștilor. Paznicii se panichează, ei au fost arvuniți pentru două zile, ceva legat de o sărbătoare specifică românilor (1 aprilie) iar acum se văd băgați pe lista răpitorilor și a teroriștilor. Se gândesc că poate rudele lui Mufan vor să se îmbogățească fără să riște nimic sau, mai rău, o grupare serioasă le-a luat urma, caz în care viața lor s-a încheiat. Ostaticii resimt atmosfera tensionată, dar (unii) nu sunt conștienți de cursul evenimentelor.
Se impune o reacție pe măsură, o replică pentru caritabilul Homar dar și pentru presa din România:
- Geamal! Să aduci carpetele!
....
În aceeași zi, la orele 23:00, Al-Jazzeera difuzează primele imagini cu ostaticii, în care răpitorii, prin vocea Janinei, spun că nu s-au cerut bani pentru eliberare. Isteria cuprinde România, televiziunile și ziarele sunt lovite de Sindromul OTV, totul fiind SENZAȚIONAL și DRAMATIC, abonații la cablu vor pachete care să includă Al Jazeera și Al Arabiya, alții sunt dispuși să achiziționeze antene de satelit și receptoare pentru a putea urmări emisiunile celor două televiziuni arabe.
Vedem filmulețul iar și iar și iar, consumăm pop-corn și bere iar și iar și iar, prin fața noastră se perindă psihologi, SRI-ști, astrologi, experți, oameni politici, minorități conlocuitoare, oameni de afaceri de origine arabă, regizori de film, popi, măicuțe, ziariști și analiști. Se fac presupuneri, se emit ipoteze, totul este analizat, studiat, despicat în patru; nimic nu scapă ochiului ager al moderatorilor și a invitaților acestora: carpetele, inelul și tricoul roșu răpitor, cămașa cu burtică și ciorapii săi jegoși, poziția relaxată a ghidului, rujul și fardul, lipsa ochelarilor și pomeții proeminenți, modul de filmare, lipsa siglei, calitatea filmului, limbajul trupului etc.
Televiziunile românești au realizat ediții speciale, după ora 23.00, cu un mesaj în care Al-Jazeera cerea răpitorilor să-i elibereze pe ostaticii români, argumentând că aceștia își făceau doar meseria (de unde deducem că-n Turnurile Gemene se freca menta).
La o zi de la apariția casetei, Statele Unite au confirmat răpirea unui cetățean american, Mufan, împreună cu cei trei ziariști români. Siteul televiziunii arabe este No.1 pe net, surclasând http://www.mult-accesatul-xxx-sunt-friptabila.ro
Capitolul 3
În care eroii noștri se mută la subsol. Noi primim poze. Papa este pe moarte. Ziua păcălelii s-a mutat pe 2 aprilie.
A fost o noapte agitată, în subconștient am analizat intens caseta, așa că nu m-am putut împiedica să nu trag cu ochiul la vecinii de la parter (la ce muzică ascultă, carpetele s-ar asorta perfect) dar n-am noroc, este o simpla coincidență (de altfel, pe baza acestor suspiciuni,un procent gras din populația țării poate fi suspect).
Agenția de presă Reuters difuzează șapte fotografii cu jurnaliștii, prezentați în picioare și ținând în mâini actele de identitate, din ele lipsește americano-româno-irakianul Mufan. Din aceste fotografii deducem că Jana, Mișu și Buhan sunt într-o stare fizică destul de bună și că poartă aceleași haine ca și în înregistrarea video. Ei stau în picioare, în fața unui perete alb.
Cei doi răpitori, care-i flanchează pe ziariști, sunt îmbrăcați, și de această dată, în haine obișnuite, având pe cap keffieh, burtosul optând pentru un bluzon negru în detrimentul cămășii. Armele răpitorilor sunt ținute într-o poziție asemănătoare cu cea din înregistrarea video, nefiind îndreptate direct spre ziariști (nici în aceste fotografii nu este un unghi optim, să pot vedea eventualul punct roșu de pe încărcătorul AK-ului).
În timp ce privim fotografiile și ascultam explicațiile invitaților, ostaticii cad în dizgrație. Ei sunt mutați în beci, condiții spartane(de garsonieră în Pța Sudului), patru pe doi metri, înălțime de 1,60. Un bec chior proiectează lumina pe peretele opus, aerul este viciat și cei patru transpiră abundent. Căci, da, în ciuda speculaților făcute în țară, Mufan trăiește.
La noi televiziunile fac rating pe marginea fotografiilor, tema principală fiind Mufan - to be, or not to be. Vestea că Papa Ioan Paul al II -lea a trecut în neființă bulversează programele de televiziune, știrea este infirmată și se revine la problema cu ostaticii.
Sâmbătă, 2 aprilie, încetează din viață Karol Josef Woytyla (Papa Ioan Paul al II-lea), știrea este confirmată de Vatican, tristețea se abate asupra țărilor creștine. Coana televiziune și cumătra presa devin mai pudice.
Oare?
Trăim în România unde prostia și indolența nici măcar nu se odihnesc, darămite să doarmă: „Ziariștii răpiți sunt în avion, în zbor spre țară !” , știrea face K.O. media românească și publicul devorator de știri. DD flancat de Stroe, Ghezea și Nikos învârte cuțitul în rană „Ziariștii răpiți au fost abandonați, de răpitori, lângă aeroportul militar din Bagdad... Acum sunt în avion... Vor ateriza pe Aeroportul Militar Otopeni... Sursele noastre sunt bine informate. Avem informații de la Ministerul Apărării Irakian. La ora două, acesta va face o conferință de presă. Se va da un comunicat oficial”.
Stroe părăsește studioul, pentru a reveni, telefonic, de la Aeroportul Otopeni : „Sute de mașini sunt aici, ziariști, SRI, salvări. Ziariștii au aflat de la noi. Suntem singurii care am dat”. Gospodinele fără somn (targetul lu’ DD) dau telefoane pentru a înjura autoritățile care dorm și nu anunță public marea veste a eliberării. În fața barierei, la Otopeni Militar, agenții de presă, posturi de televiziune și ziare se calcă în picioare.
După un timp, zecile de oameni încep să bănuiască o țeapă. Țepuiții privesc nedumeriți pista pustie, liniștea este mormântală, doar postul de televiziune OTV anunță agitație pe aeroport. Timpul trece, publicul se rărește (atât pe aeroport cât și din fața televizoarelor), se mijește de ziua „Informațiile noastre sunt că în acel avion se află români. Nu știm însă dacă e vorba, sau nu, despre cei trei ziariști și însoțitorul lor”. Și cei mai optimiști-creduli-maniaci încep să simtă o usturime-n dos. Cine a întârziat până dimineață, când vampirul DD pleacă la somn, au putut să savureze și cireașa de pe tort : „Având în vedere informațiile precise pe care le-am avut până acum, sunt convins că ziariștii sunt liberi și în doua zile vor veni acasă"
Capitolul 4
Aflam despre priponirea lui Homar. Președintele îndeamnă la decență. Orient Expres tras pe linie moartă. Vadim vidanjează.
Publicul redescoperă telenovelele autentice. Ochii care nu se văd, se uită.
Pe 5 aprilie, Homar este reținut de Parchet, sub acuzația de fraudă financiară. Apar, din nou, zvonuri privind presupusa eliberare urmate, din nou, de dezmințirea de la Președenție.
În zilele de freamăt maxim, printre sutele de invitați, analistul politic francez Nicolas Henin ( specializat în subiectul „Irak”), zicea „Pot să spun că n-am văzut niciodată o asemenea frenezie a comunicării din partea unor răpitori ”.
A cobit francezul ? Răpitorii au tras învățămintele cuvenite? - cert este că a urmat o perioadă în care răpitorii nu au mai dat nici un semn. În tot acest timp, liniște a fost doar dinspre Orientul Mijlociu, în schimb, la Orizontul Mojiciu s-au construit fel de fel de scenarii.
Rudele ostatecilor, oripilate de imaginația Brussolo-iană a moderatorilor , prin vocea Președintelui Băsescu, fac apel la bun-simț. Efectul este imediat...
ha, ha, ha…
Iese la rampă Vadim, care prin Tricolorul din 7 aprilie 2005 oferă un scenariu specific, din care nu lipsește Priboi.
O perioadă, autoritățile păstrează, și ele, tăcerea, dar pe 13 aprilie, Băsescu declară că autoritățile române au reușit să intre în legătură cu răpitorii jurnaliștilor, la trei zile de la răpire, existând cu aceștia o legătură zilnică sau măcar la două zile. „În interiorul acestor contacte, mi s-a făcut proba că ziariștii sunt în viață”. Președintele insistă că jurnaliștii sunt ostatici, dar că nu sunt rău tratați - sunt hrăniți și au acces la spațiile sanitare.
Apropo, ce fac ostatecii?
..........
Regimul de detenție s-a îmbunătățit iar în beci s-a montat un ventilator. Janina este scoasă frecvent la aer, ea fiind cea care ține evidența zilelor scurse. Ostatecii sunt duși, sub escortă, la toaletă, atunci fiind singurul moment când își pot scoate legătura de la ochi. Hrana este acceptabilă, predomină fructele iar gardienii sunt amabili.
Duminică 10 aprilie, ostatecii își șoșotesc unul-altuia : „Hristos a înviat”, „Adevărat a înviat"
.....
Permite-ți….aici e mare plictiseală, îi punem capăt ?
Încă nu, auzi ….Buhan….nu-i ăla care a scris urât de noi?. Ăla este? Atunci injectează-i !
.......
În timp ce cămilele își fac siesta iar soarele dogorește, covorul, ce ține loc de ușă, este împins într-o parte, lăsând să-și facă apariția un bărbat cu ochii albaștri.....
......
- Altă variantă ar fi să scăpăm niște informații către iordanianului Abu Mussab al-Zarkawi, supranumit „Prințul decapitărilor“, conducătorul grupării Tawid wal Jihad.... Deduc, după paloare, că m-am făcut înțeles.
......
- Am muncit ceva dar acum sunt apți, mai dă-i o tocană lu’ Buhan și apoi echipează-i și să-i ducem sus, pe platoul de filmare. Scoate carpetele de pe pereți și pune-le la ferestre.
........
În țară, la câteva zile de la declarația lui Băsescu, agenția de presă Reuters a prezentat imagini de la întâlnirea pe care ambasadorul României, în Irak, a avut-o cu Asociația Clericilor Musulmani de la Bagdad. După două zile de la această întâlnire, un important lider religios șiit libanez, șeicul Mohammed Hussein Fadlallah, a cerut eliberarea celor trei ziariști români. Pe 19 aprilie, un post românesc de televiziune a difuzat o știre conform căreia cei trei ziariști sunt reținuți de o grupare care solicită, drept răscumpărare, câte zece milioane de dolari pentru fiecare dintre ei.
Capitolul 5
În care se dărâmă toate teoriile și ne simțim vinovați că am luat în râs situația ostatecilor. Cineva ne privește? Apar mișcările populare.
Vineri 22 aprilie, noi imagini la postul Al-Jazzeera. De această dată, se cere retragerea trupelor din Irak, în caz contrar, îi vor executa pe ostatici, termen limită, patru zile. Din imaginile transmise se putea observa că starea ostaticilor s-a agravat, aceștia sunt speriați și extenuați.S-a pus punct tuturor speculațiilor, teroriștii existau, ziariștii erau într-adevar în pericol.. De la Cotroceni, vine informația conform căreia primii teroriști i-au cedat, pe ostateci, unei alte grupări, care nu glumește, o grupare fundamentalistă.
În cele douăzeci de secunde difuzate, observăm grupul format din ziariștii români și sponsorul lor Mufan, aceștia sunt obosiți, slabi și încătușați. Stau așezați pe jos, desculți, lângă un perete. Hainele lor diferă de cele purtate la prima filmare. Buhan și Mișu au barbă, iar Janina are părul desfăcut și în dezordine. Mufan apare într-o imagine separată, așezat tot pe jos, are barba, cătușe la mâini și două pistoale mitralieră îndreptate spre cap. Calitatea înregistrării video este de net inferioară, imaginile părând a fi alb-negru.
Janina a formulat revendicarea răpitorilor și cere poporului român să facă presiuni asupra autoritătilor de la București pentru acceptare, Mufan face apel către George W. Bush. În film apare sigla organizației teroriste - o harta verde a Irakului peste care sunt desenate două săbii încrucișate. Sub hartă este scris în arabă numele organizației „Trupele Muadh ibn Jabal”.
Tot urmărind aceleași filme și fotografiile aferente, nu ne putem suprima sentimentul că evoluția evenimentelor este dictată de Acasă.
„s-a cerut o răscumpărare” – caseta cu carpeta dezminte
„imaginile din caseta cu carpeta erau prea luminoase, prea profesioniste, prea carpetate” - casetă întunecată
„grupul n-are nume” - caseta cu numele
Duminica 24 aprilie, mii de oameni ies în stradă, în principalele orașe din țară, manifestând pentru eliberarea jurnaliștilor.
Uniunea Arabilor din Romania se alătură inițiativei spontane, militând pentru eliberare. Urmează o lungă așteptare a deznodământului, la expirarea celor patru zile, pe 26 aprilie, teroriștii prelungesc ultimatumul cu încă o zi. Printr-un telefon primit la redacția Prima Tv se anunță că Mișu v-a fi primul sacrificat, ocazie cu care se precizează și că gruparea nu este o grupare teroristă, ei fiind luptători pentru libertatea Irakului.
Capitolul 6
În care românii văd că portocaliul nu este o culoare optimistă. Urmează o perioadă de negocieri, răfuieli și informații contradictorii. Evoluția evenimentelor pare să scape de sub control. Începe Hora Ouțelor, aceasta se desfășoară până la jumatatea lunii mai, iar publicul larg nu are acces.
În seara zilei de 26 aprilie, pe Al-Jazzeera, se difuzează o nouă casetă. Cei patru cer ajutorul autoritaților, pe care le imploră să facă tot posibilul pentru a-i elibera.
Mișu și Mufan sunt îmbrăcați în combinezoane portocalii iar Buhan are capul ras. Publicul așteaptă resemnat deznodământul, este îngrețoșat de tot ceea ce înseamnă televizor și presă scrisă, singurele speranțe se îndreaptă către președintele statului. Acesta, Băsescu, primește informații conform cărora anumite facțiuni din serviciile speciale sunt implicate în acest circ. Terenul pe care se desfășoară ostilitățile este instabil, pe aceasta mare de nisip mișcător, omul nostru este la locul potrivit, Căpitanul navei strânge puternic sub centura demnitarilor. Strânge - dă drumul, strânge - dă drumul; pe acest fundal Partidul Islamic Irakian cere eliberarea necondiționată a ostatecilor.
……
La Bagdad, după episodul cu salopetele portocalii, ostatecii resimt situația tensionată și sunt conștienți că viața lor depinde de multe, prea multe, coordonate. Deși situația este dramatică, ei se îmbărbătează constatând că rutina privind masa și toaleta se păstrează. Ostatecii sunt precum jetoanele la masa de poker, la grămadă dar depinzând de toanele jucătorilor.
Cine sunt jucătorii? Ce mână au? Cine blufează?
La astfel de întrebări caută răspuns aceste jetoane, timp în care o mână uriașă le răvășește cu un țăcănit enervant.
....
Printre pârâituri de ouă și țăcănit de jetoane, Băsescu prinde perechea potrivită, declanșează lanțul slăbiciunilor (nu folosesc „principiul dominoului” deoarece la noi este pe „table”), se aud pârâituri pe tot cuprinsul țării, și nu numai.
Președenția confirmă că ostatecii sunt în viață și că lucrurile evoluează spre un final fericit, apoi, în 4 mai anunță că lucrurile se complică.
....
Bagdad, 20 mai – Ostatecii sunt scoși la aeriseală, află că sunt șanse mari ca „mâine” să fie eliberați. Sunt instruiți despre cum trebuie să se comporte în vederea transferului, ce trebuie să spună presei, cum trebuie să fie viața lor în următorii 50 de ani, așa încât să nu fie nevoie ca un curier plin de batoane și sârme să le sune la ușa (sau prin ușă).
A doua zi, nici o veste. Ostaticii sunt deznădăjduiți; din țară un grup de islamici condus de președintele Ligii Culturale Islamice din România, pleacă la Bagdad.
Capitolul 7
În acest capitol se întâmplă minunea. Căpitanul iese din furtună. Îmbrațișări de adio și îmbrățișări de bun venit.
Duminică, 22 mai 2005 – Ostatecii sunt scoși afară, li se spune că vor fi eliberați în câteva ceasuri, urmează o ultimă repriză de fotografie și film. Caseta, ce ajunge la Al-Jazzera, pune eliberarea ostaticilor pe seama, exclusivă, a intervențiilor clericilor musulmani.
Ostaticii primesc haine noi, câte un suc și câteva cadouri: un pix, un parfum pe jumătate folosit, suluri de hârtie igienică (în lumea arabă se folosește exclusiv spălarea lu` Guru) iar Jana își primește celebrul telefon Nokia. Nu primesc camerele de luat vederi și nici casetele, casete pe care ar fi fost materialele filmate până la răpire.
….
Președenția anunță că jurnaliștii și Mufan au fost eliberați, urmând să ajungă în țară în cel mai scurt timp.
……
Ostaticii au fost eliberați , fiind lăsați pe o stradă din Bagdad, de unde au fost preluați. Mufan a fost reținut de americani, la Bagdad, pentru „debriefing” (cred că o „amiabilă” gen Guantanamo). Alte amănunte privind filmul eliberării/preluării nu sunt accesibile, Buhan spunând, ulterior „Sunt informații clasificate, nu putem spune absolut nimic. Am fost predați autorităților române, atât putem spune. Am fost dați jos dintr-o mașină și am fost predați. Atâta tot putem spune. Am fost legați la ochi tot timpul”
…….
Aeroportul „Henri Coandă”, este asaltat de ziariști.
Aeronava aterizează la ora 14.48, moment în care se petrece un incident obișnuit, susțin militarii, la impactul aeronavei cu solul, anvelopa unei roți explodează, lăsând, în urmă, o dâră groasă de fum.
Avionul rulează încet și se oprește în fața unui hangar (18?). Președintele este cu rudele celor trei ziariști.
Fix la 15.00, trapa avionului începe să coboare încet, familiile celor trei se îndreptă, în fugă, spre aeronavă. Janina este prima care coboară, zâmbește fericită, face cu mâna către ziariștii buluciți și apoi aleargă cu brațele întinse către familia sa, la gât îi flutură celebra eșarfă.
Coboară și Mișu, urmat de Buhan, surâzători dar vizibil slăbiți. Traian Băsescu rostește emoționat : „Sunteți acasă !".
Cei trei ziariști ridică mâinile către camere, după care Janina îl cooptează și pe președintele Băsescu.
Împreună salută ziariștii și abonații din fața televizoarelor, precum o trupă de teatru la final de spectacol.
Însă spectacolul continuă...
... dar eu mă retrag către jucărelele mele, nu înainte de a concluziona :
Presa este o petardă flocăită iar peștele său, Serviciile Secrete, îi cam trage pe sub fălci.
Pentru cine nu și-a făcut plinul, recomand studierea arhivelor, a Conferinței de presă, achiziționarea carpetei de Câmpina, studierea dioramei sau să execute căutări la data reeditării (septembrie 2020)
Notă - Numele personajelor au fost schimbate, intenționat, așa încât personajele reale să nu aibă de suferit.
https://photos.app.goo.gl/L2zVWmVirn47KhfF9
https://photos.app.goo.gl/BNZRekpBkdWoaukq9
Într-o lume răvășită de pandemia Covid-19, când oamenii își dau duhul convinși fiind că respirația horcăitoare este de la mărul lu` Alba ca Zăpada, îmi permit și eu să am cei 7 pitici. Conform acestora, ceea ce tocmai a-ți citit este „Dosarul Pelican” iar faptul că din 2005 am reușit să pun pe butuci vreo patru mașini s-ar explica prin încercările eșuate, ale agenturilor naționale și străin-musulmane, de-al asasina pe Thomas Callahan.
Statistics: Posted by alexie — Wed Sep 09, 2020 8:42 pm
]]>
Statistics: Posted by Rares — Sun Aug 23, 2020 1:24 pm
]]>
Anul trecut am fost cu ea la Muzeul Marinei
https://photos.app.goo.gl/BQY7ms8iz7842fHM6 mai am poze
Statistics: Posted by Rares — Sun Aug 23, 2020 12:50 pm
]]>
AICI ESTE LA ALBA IULIA
Statistics: Posted by Rares — Sun Aug 23, 2020 12:43 pm
]]>
În perioada pionieratului sălbatic materia primă era reprezentată de figurinele Airfix și Matchbox, datorită inocenței (ca să nu folosim cuvinte mai dure) și în situația de față s-au atribuit în mod eronat cotele de 1/35, aceste figurine fiind exclusiv la 1/32. Dar cum orice greșeală are tendința să se împuieze, ulterior (2019) aveam să descopăr faptul că eroul distribuit în scena : „Arnhem 1944” a fost o altă eroare majoră. Sergentul Dolt nefăcând parte din , simbrie primind de la . În apărarea mea îl chem, la bară, pe expertul în armament care o să demonstreze că aruncătorul de grenade nu poate fi catalogat ca L14A1. Iar dacă avocatul deschide subiectul despre camuflaj....atunci și eu îi zic de Mă-sa.
Este absolut o minune cum a supraviețuit până acum într-un război care nu era al lui, dar poate este spion sub acoperire (îți poți imagina câta acoperire de praf a strâns în așteptarea tancului ?), apropo de chestii chicioase, îmi vine să vomit instant când mă gândesc la filmul Allied.
1.SGT Dolt- Modern British Infantry 51472-9 Airfix
2.Zidărie – carton vopsit cu tempera și aracet
3.Strat de bază – pastă din șervețel și aracet
4.Sol – furnir și praf de cărămidă
5.Cărămizi – baghete din ipsos
6.Lemnărie – bețe chibrit
7.Postament – capac de borcan 400g
La tehnica vopsirii a rămas menționată rețeta succesului :
Humbrol cod 11 și 16
Revell cod 35, 45, 48, 66, 84, 85, 86, 89, 302 (cred că tot stocul de la aceea vreme)
După spălare cu tempera lucrarea s-a sigilat cu lac mat Sinto Peinture
Buturuga mică.... este un titlu care face referire la proverbul românesc, ăla cu carul mare
Și doar pentru fidele și fideli :
dipi Carpulea.jpg
Statistics: Posted by alexie — Wed Jul 22, 2020 3:11 pm
]]>
Domnule Șef,
Trimit această anonimă că sunt o susținătoare înfocată a cauzei, vârsta nu-mi permite dar tare aș vrea sa fiu Mädelringführein în BDM.
Ieri, septembrie 5, în gara Veendam, am văzut cum un grup de soldați ai Wehrmachtului a fost atacat de o patrulă a jandarmeriei.
Din câte am văzut, ca eram la ghișeu să-mi iau bilet, că am fost la cumnată-mea Eerdeny, trei soldați au fost urcați în dubă.
Sper că anunțul meu loial să contribuie la menținerea ordinii și disciplinei în al III-lea Reich.
Heil Hitler,
Mej. Theodore van Visser
În data de 5 septembrie 1944, la ora 13.21 a fost interceptat un grup de partizani echipați în uniforma Wehrmachtului; în urma confruntării s-a reușit reținerea a trei rebeli, unul fiind în stare gravă. Cu regret vă informăm faptul că ne aflam în imposibilitatea de a onora invitația dumneavoastră. Cei trei banditen au fost executați, considerându-se că au încălcat prevederile Convenției de la Geneva, respectiv punctul "f" al Articolului 23; SS-Onderschaarleider-ul responsabil de aplicarea acestei măsuri este acum în drum spre Erster Weltkrieg. În încercarea de a repara răul făcut vă trimitem, prin curier, armamentul şi efectele militare găsite asupra rebelilor.
Și în posesia ultimului grup de rebeli s-a găsit armament german. Solicitam implicarea de forțe suplimentare în anchetarea personalului ce deservește Munitionlager Papeburg, în raziile din birturi, din casele cu potențial conspirativ (adică toate!), fabrici și uzine.
În speranța că rezultatele anchetei se vor ridica la nivelul așteptărilor, în gara din Papenburg s-au rezervat cinci vagoane cu destinația: Sibirien
Să se verifice proveniența :
Karabiner 98k s/n 7219
Karabiner 98k s/n 6901
Mp40 s/n 0579
Parabellumpistole s/n 9044
Schultz W. Kruup
Oberleutnant der
Geheime Staatspolizei Groningen
- Maine Feldlerche, ești o adevărată piesă de excepție, cred că se va merita fiecare marcă plătită grăsanei de la ghișeu!
- Voinicule, sunt convinsă că ai un ditamai bastonul de Generalfeldmarschall în ranița-ți măiastră!
[/center]
- Măi van Basten, cum se face că numai Gustinh este de planton în șifonier şi eu mă cârtițesc pe aici?
- Hai las-o Joopk, acolo la klerenkast trebuie să fii capabil ca în pauze să o dezmierzi pe Grendiko, ori după tine s-ar termina războiul până să-ți ridici fanionul.
Până una alta, în viitorul apropiat, AICI o să fie un portal care te va duce la articolul dedicat nașterii acestei lucrări (atât ca dioramă cât și ca digiramă).
A apărut și portalul :
Statistics: Posted by alexie — Sun Jun 28, 2020 12:26 am
]]>
Fiind fan al scrierilor lui Sven Hassel (regretatul Sven Hassel la data postării pe Tapir) era absolut normal să iau în calcul posibilitatea ca și tabăra aliată să fie garnisită cu o trupă specială (de altfel cinefilii au identificat oarece similitudini și în „Capcana Mercenarilor”).
Capcana Mercenarilor.jpg
În fapt este vorba de o dioramă care ne vorbește despre autogospodărirea din armată și nici nu se merită să zăbovim prea mult deoarece la această dată respectiva lucrare este.. de fapt nu este, dar mai bine mă citez pe mine dintr-o viață anterioară:
Că așa cum se știe înainte de pandemia asta a fost un episod românesc de boală porcină cu potențial pandemic Pesta Porcină Africană .... bănuiesc, cât de curând, trebuie ruptă din cărți (așa cum dărâmăm acum la statui) dar decesul dioramei n-are legătură cu pandemia, are legătură cu obținerea de spațiu vital.
Dar să ne vedem de oile noastre, de fapt nici asta cu văzutul nu-i cine știe ce deoarece singurele fotografii disponibile sunt cele originale, datând din 18.04.2004 și recuperate de pe o dischetă (într-o perioadă a secolului XXI când și CD-player-ul este arhaism). Să facem un efort.... totuși vorbim de creația cu numărul doi (știu că posibil considerați „creație” ca un termen pompos și lipsit de modestie dar „treabă” suna prea sugestiv).
Postament – carton(cutie pantofi) presat 20x29cm;
Garda la sol - cinci capace de suc acidulat fixate pe intrados, precum celebrul semn lăsat de ac pe pumnul pușcăriașului;
Strat de bază – pastă de aracet (aracet și șervețel);
Iarbă – ascuțitură de creion;
Pepeni – semințe enibahar;
Paie – câlți pentru instalații sanitare;
Coteț și zid – carton & pastă de aracet;
Poartă și acoperiș - baghete din lemn (extrase dintr-o jaluzea tip rulou);
Copac (măr) – sârmă de cupru, hârtie igienică și vopsea;
Frunziș - pătrunjel uscat și vopsit;
Mere – semințe coriandru;
Plasă împletită de gard – plasă pentru ceapă;
Stâlp gard – bețișoare (igienice) plastic;
Nuf-Nuf – set animale;
Troc – carton pus scotch și pastă de aracet;
Aliații aka serg. Mc Joint & priv.Quick Drive –
Fire de tort
*Mă uit acum prin niște notițe în care ziceam că pentru vopsirea copacului am folosit un spray Sinto Peinture nuanță ciocolatie iar prețul era de ...88.000 lei
*Scara folosită de soldatul Quick este din setul British Commandos Matchbox 1/32 însă, în poveste, ea aparține țăranului așa încât aceasta (păcat că nu există dovezi fotografice) a fost șmirgheluită cu granulație mare și apoi vopsită cu maro nuanță „lemn bun de țară”.
*Așa cum (posibil) ați observat, realismul zidului este dat și de pietrele ce fac notă discordantă de restul rocilor. În fapt sunt firmituri din ziar fixate de carton cu scotch
Și ca o ultimă indiscreție:
*Serge Mc Joint era dotat (de matrițerul Matchbox) cu un cuțit de comando în mâna dreaptă. Posibil în multitudinea de ambuscade de la Mocheta Roș, acesta s-a pierdut așa încât pentru acest film am fixat în teacă cuțitul regulamentar și l-am blagoslovit cu un ditamai iataganul ...nu-i problemă dacă utilizați un „Băi, Mc Rambo!”.
Operatiunea SchweineStall (10).jpg
Statistics: Posted by alexie — Tue Jun 23, 2020 11:47 am
]]>
]]>
]]>
(Teatrul înfățișează un peisaj hibernal, o stâncă, cu aspectul unui calup de brânză ce se ițește din omătul gros; pe această platformă naturală, pe burtă, doi ostași, echipați în camuflaj de iarnă supraveghează
linia orizontului. Din când în când se aude un zgomot înfundat, de sac cu cartofi căzut din pod ; zăpada ce cade de pe crengile lizierei din proximitate. Lumina se cerne printre norii grei iar geruiala se așează anonimă peste albul imaculat. Obligatoriu scena este montată pe o turnantă – în cazul de față o farfurie de ghiveci cu diametrul de 18 cm)
SCENA I
NARATORUL (o voce cu un timbru deosebit, ca a regretatului Florian Pittiș) : Decembrie 1943 – Frontul de Răsărit, post de observaţie german - Luther și Adolf (altu’ nu ăla!) discută. Mai sunt patruzeci de minute până la sosirea schimbului, Luther este veteran iar Adolf cel mult biban având două zile de cătănie, aici incluzând și instrucția.
echipați cu hanoracul din doc sunt puțin vizibili, singura pată de culoare este field gray-ul pantalonilor lui Luther și bermütze-le acoperite de promoroacă. Ei privesc către public, dialogul se poartă fără ca aceștia să miște capul, dar mimica este exacerbată așa încât să nu poată fi catalogați drept ventriloci.
ADOLF (mirat, inocent, pe un ton ridicat): N-am văzut Roșii!(privire de Bambi pe gheață) Cum arată?
ECOUL (insistent): arată?... arată?
LUTHER (înecându-se de furie, printre dinţi): Nu mai urla! Când ai să vezi un „Roşu” ai să-l recunoști! (maliţios) Chiar şi tu!
(Vântul răscoleşte zăpada, se aud corbii certându-se ) – zăpada este bicarbonat de sodiu, praf de marmură și sare fină – mirodenie hibernală fixată cu aracet
SCENA II
(Eroii nu și-au schimbat poziția însă scena este rotită la unghi de 180, acum publicul admiră tălpile ghintuite, uzura celor afișate de Luther fiind evidentă ** Astfel spectatorii beneficiază și de silueta unui arbust desfrunzit și cocârjat – rădăcină uscată de floarea-soarelui - situat în dreapta scenei dar au parte și de aparteul celui de-al treilea personaj uman)
BEMOT echipat regulamentar, deplasându-se la adăpostul „brânzei” în mâna dreaptă bălăngănind un balot din care se ițesc bețele de schi și carabina Gewehr 33/40, – hârtie igienică croită și vopsită, bețe din sârmă cu puc din carte de joc plasticată, armă din set Dragon și mâner din ață chirurgicală - pe umărul stâng poartă, într-un echilibru perfect, o pereche de schiuri
Băi băiete, mi-am primit steluța de Obershütze (trist) în Kufra (înaintează încet cugetând adânc. Are tendința să scuipe dar se răzgândește, scuturându-și capul) Ne-am retras cu englejii-n coastă ca să ajung să-mi înghețe (o cioară croncăne agresiv acoperind prima silabă) ..iele în fața rușilor ! (oftează, cocosându-se ca și cum bagajul și-a înzecit greutatea ) Scheisse ! (ajunge în marginea dreaptă a scenei, aproape ieșit din cadru, întoarce fața către public) sper ca Das Orakel vom Berge să nu fie doar un praf în ochi (iese din cadru suduind neinteligibil)
SCENA III
(Aceiași scenă cu cei doi combatanți culcați pe burtă, precum mirele și mireasa prăbușiți în frișca tortului trecut neglijent prin ușile batante al bucătăriei. O privire avizată poate să observe că omătul este mai tasat în dreptul lui Adolf, ca și cum a încercat să facă un „înger de zăpadă” fără de aripi) – stânca este din polistiren izolat cu aracet și șervețel, vopsit în alb și pudrat cu NaHCO3
ADOLF (cu îngrijorarea unui orășean care-și întrebă, telefonic, ruda de la țară despre stadiul prașilei la porumb) : Dar Moșul are voie să treacă, nu?!
ECOUL (consecvent ***): NU? NU?
LUTHER (exasperat, reprimându-și o rabatată ****): Ți-am spus că nimic nu trebuie să treacă de noi! (oftează şi trage un vânt) Mai ales dacă este în troică şi miroase a (înghite-n sec) votcă.
ADOLF (vexat, pe un ton normal, chiciura limitându-i deschiderea gurii): Păi Moş Crăciun nu-i ARIAN? (înveselit brusc de conexiunea făcută, chicotește) Anul trecut mi-a adus Mein Kampf.
SCENA IV
( Scena este rotită cu încă 90 de grade, în sensul acelor de ceasornic, de așa manieră încât prim-planul este rezervat siluetei lui Luther. Lumina crește în intensitate, pentru a evita aspectul de morsă eșuată pe banchiză, iar croncănitul din fundal vine să întărească senzația „crăpatului de zi”) – MG43-iul are crăcanul confecționat din sârmă, manșonul de camuflare din șervețel vopsit iar banda de muniție este din hârtie embosată home made
NARATORUL (voce nazală, de popă care-i la o înmormântare dar se gândește la nunta de după):
LUTHER (mirat, pe un ton mai ridicat, fără sa înceteze „salvele”): Şi acolo tot M` Kampf? (privindu-l pe Adolf) Adevărul este că toţi am primit Mein Kampf-ul (nostalgic) și o cană de bere..... (înghite în sec, baleind cu privirea linia orizontului de la dreapta la stânga) Ideea este că traseul Moşului nu-i pe aici, ruta lui a fost trasată la Reichtagsgebäude și sigur nimeni nu s-a gândit la noi.
(o pasăre butaforică străbate scena de la stânga la dreapta, la circa 60 cm deasupra cabinei sufleurului)
SCENA V
(aranjament similar cu Scena II, doar luminatul este a giorno)
NARATORUL (voce de promovare pe teleshopping, după fiecare vers inspiră zgomotos) :
ADOLF (curăţând zăpada din cutia cu muniţie, trist): Nu trece nimeni … (vocea devine cristalină, a la Alexandrina Halic ) dar pe mine mă trece…
(Adolf se ridică, Luther înjură. De departe se aude șuieratul cățelei lu` Degtyaryov )
ECOUL (se agită o placă de tablă zincată, 70/30cm și aerul este cravașat cu vârful unei undițe din bambus)
NARATORUL (vocea de la debut, vezi Pittiș style): Încă o dată s-a adeverit că pe Frontul de Răsărit (cortina începe să coboare) Moșul aduce doar brikenrute...
* Vine Moș Crăciun ?
-piesetă într-un act –
** semn că nu este ca în Armata Română (1991) când din prima zi m-a trezit în bocancii gondolă ai veteranului Amariței iar după trei zile nu mai aveam nici măcar valiză...
*** aceasta este o greșeală de script din ciclul „Mama, Turnu Măgurele nu pot să mimez”
**** rabatată – aici cu sensul de „una după ceafă” deoarece ad litteram (în Armata Română 1991-1992 Crângul lu` Bot) însemna să te înclini ca un practicant Bushido și atunci când ajungeai la un unghi de 90 grade, veteranul îți trimitea „lopata” peste ceafa ta. Era de preferat să cazi în genunchi pentru a preaslăvi inteligența puterea bivolului , evident că în conformitate cu codul sus-menționat ar fi trebuit să spui :„Te rog să mă mai vizitezi. Am să număr clipele până ne vom întâlni din nou”
106.jpg
Statistics: Posted by alexie — Sat Jun 20, 2020 12:17 am
]]>
Fetița lui, Ivon, se desprinde din grupul de copii și îi iese în întâmpinare.
Ei se îmbrățișează, fetița strânge la piept jucăria de pluș abia primită.
-Îți place „The Yellow Jerry?”
-Da tati, îmi place. Dar ieri, în dormitor, spuneați ceva despre „Winnie the Pooh”!
-Winnie?! Yesterday?! Master Bedroom ?!
Indiscreții
1.Postament – doza Coca Cola 250 ml
2.Lest – ipsos + aracet
3.Gazon – covor iarbă Noch
4.Luis – US Elite Forces in Iraq ICM, 1:35, cod 35201
5.Ivon – Refugees Preiser, 1:35, cod 64007
6.Sac militar – poxilină
7.Șoarece – poxilină
8.Balansoar cu arc – poxilină, arc pix și sârmă
9.Gheață pe doză – poxipol transparent și bicarbonat de sodiu
10.Vopsele: enamel Revell, aqua Revell, Agama, Marabu ceramică, lac mat Sinto Peinture spray
Statistics: Posted by alexie — Wed Jun 17, 2020 12:49 pm
]]>
Pe 10.11.2008 această lucrare a văzut lumina monitorului pe răposatul (pentru mine, evident) forum cartula.ro
Baza este reprezentată de o oglindă Faciba, în jargonul adolescenței mele „faciba” însemna geacă cu două fețe cum „adidas” însemna pantofi sport etc. deci oglindă cu două fețe, acea oglindă care oferă o față cu lupă, zonă unde este foarte ușor să-ți pierzi mințile. Bunăoară te trezești că storci și smulgi tot felul de chestii, iar mintea îți fuge la capodopera lui Jonathan Swift „este știut că pielea cea mai netedă și mai albă văzută cu lupa este aspră, grosolană și urâtă la culoare”.
Apropo dacă n-ai citit scrierea ( made in 1726)...nașpa!
Am păstrat postamentul și sistemul de rotire, pe acesta am fixat placa de fundal, komatex cu segment azuriu. Aici fac o paranteză, prietenii care cunosc talentul meu ( Estimat, Măsurat, Tăiat..stricat) pot avea o privire de ansamblu asupra dublelor trase.
Privită din lateral, placa are aspectul unui „Z” în oglindă* (fără legătură cu „Ziua Z”, cu „oglinda” sau cu unul din brațele zvasticii... specificație necesară celor pasionați de biografia lu` alexie) talpa din stânga, situată în plan inferior, făcând parte din poveste în timp ce fața externă a tălpii din drepta, aflată la nivel superior, servind doar ca suport pentru etichetă. Din câte-mi amintesc există două astfel de etichete (macheta face parte din marele lot aflat în custodie, pe str. Ispravnicului) 06.06.1944 respectiv 06.06.2000
Deși nu pare (ca la toate operele mele), preludiul a constat în căutarea asiduă de material (cu referire la cercetare istorică, material aka gunoaie având oricând excedentar) așa încât buncărul este confecționat pe baza unor referințe fotografice.
Dar să revenim la prima fațadă:
Peste placă am adăugat și lipit o succesiune de plăci din komatex pentru a reda intrarea într-un buncăr, intrarea propriu-zisă fiind un material cu aspect plușat de culoare neagră. Grinzile de susținere („de susținere a ușilor din oțel” n.a.) sunt confecționate din carte de joc plasticată iar armătura (segment sub grinda transversală) realizată din plasă de șmirghel.
Tanchistul american, ceva rășinos din lotul „Danus Maximus” iar cablul căștilor un fir de pă.
Pe sol, pe un fond mocirlos, o serie de resturi metalice sau plastice.
Legat de a doua față „După 56 de ani” adică aproape toate cele trei volume Aldumas din bpt
Se remarcă eficiența celor 3 R, dar și încercarea celor din Sintești de a-și pune ouăle în cofraj. Apoi observăm cum natura (prin covorașul de la Noch) încercă să acopere rănile făcute de om, ulterior toată atenția ne este atrasă de acel original graffiti. Pentru anul 2000, chiar și 2020 mesajul transmis cu can-ul este absolut corect dat, din păcate, viitorul se anunță unul extrem de pufos (vezi transgender, flat earth etc.) și permisiv.
În fine, evident că nu-l putem ignora pe bunicul de 76 de ani, un individ care a avut pentru ce lupta (punctul de pensie, PSD-ul sau coada la plata dărilor neavând sinonim în limba lui).
Refugees – Preiser 64007
Să nu uit!
Nu am putut să nu aduc un omagiu și felului în care statul Român a ales să protejeze astfel de vestigii de pe teritoriul tării, faptul că sunt construite de nemți și au pus mari probleme marinei sovietice oferă o explicație pentru soarta lor pe timpul lui Ceașcă.
Situație valabilă și acum (cu micile excepții reprezentate de, probabil, retrocedări
)Statistics: Posted by alexie — Sun Jun 07, 2020 10:44 pm
]]>
viewtopic.php?f=62&t=1049
viewtopic.php?f=62&t=1051
plus un Timpo Toys (sfârtecatul)
Este vorba de o dioramă pentru bătrâni nostalgici, contextul și emulația creată fiind cu mult peste opera propriu-zisă.
Din păcate cel mai mare partizan al dânsei nu mai este printre noi iar textele s-au pierdut dimpreună cu anticul forum dar pentru a păstra o minimă veridicitate vă prezint fotografiile luate direct de pe discheta originală.
Aici sunt foto mai recente, ca să nu creadă publicul mai pretențios că sunt foto din același calup.
Aici se poate vedea fileul de pe câști, o altă inovație a vremii (fără a pomeni despre „decalul” făcut din încheietură)
În prim plan un afro-american, o altă inițiativă salutară într-o perioadă când era oarece apartheid (zile demult apuse când se credea că Fiul Lui era alb și bălai)
Aici chiar credeam că eu îl inventasem pe Tom Hanks, apoi am avut procesul cu Spielberg unde deși s-a demonstrat că la noi abia intrase în top noutăți „Quantum Leap” tot n-am primit decât compensații morale.
....n-am mai avut răbdare până în luna a VI-a sau a XII-a
A trebuit să revin cu o reeditare a postării deoarece am uitat să las cuvintele cheie aka #
Nisipul plajei Omaha fiind nisip de pe plaja din Sulina (de unde Dunărea se varsă în Marea Negră)
Talazul iscat de barcă este ceva adeziv uscat pe o folie de celofan
Eticheta este un segment de tablă ce se folosește la ranforsarea lădițelor din lemn pentru fructe
Rucsacul și stația de emisie recepție confecționate din Poxilină iar antena din ac pentru acupunctură
În plus, pentru fanii pasionați de istoria artei, două instantanee cu opera nenăscută (imortalizări produse cu ocazia
Statistics: Posted by alexie — Thu May 28, 2020 9:48 am
]]>
Lucrarea prezintă ofensiva rusă (poate chiar rusul cu două ceasuri pe mână) vs. piticul de grădină (Gartenzeweng)
Iar în postamentul de plexiglas o medalie banală.
Din păcate, deși bunicul meu a luptat pe ambele fronturi, decorațiile acordate de armata germană n-au supraviețuit comunismului.
Decorația „Pentru Victoria asupra Germaniei în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941-1945” a fost acordată în 5 mai 1945 confirmând participarea la înfrângerea Germaniei Naziste.
Avers: Bustul lui Iosif Stalin și textul : CAUZA NOASTRĂ ESTE DREAPTĂ(НАШЕ ДЕЛО ПРАВОЕ) / AM CÂȘTIGAT(МЫ ПОБЕДИЛИ)
Revers: PENTRU VICTORIA ÎMPOTRIVA GERMANIEI (НАШЕ ДЕЛО ПРАВОЕ)/ central ÎN MARELE RĂZBOI PENTRU APĂRAREA PATRIEI DIN 1941-1945 (В ВЕЛИКОЙ ОТЕЧЕСТВЕННОЙ ВОЙНЕ 1941—1945 ГГ.)
O gândisem ca o serie, combatanții din WW2 și decorațiile lor....proiect abandonat, rămas la stadiul de pereche (vezi și viewtopic.php?f=8&t=1044#p14647)
Statistics: Posted by alexie — Tue May 12, 2020 9:03 am
]]>
El e de fapt un space marine dar am avut ideea de ai pune o cască.
Pictat cu acrilic fără nici un decal.
Dar aș avea intenția să pun unul.
Statistics: Posted by Rares — Sat May 02, 2020 5:52 pm
]]>