Statistics: Posted by Kamikaze — Sun Aug 09, 2020 1:49 pm
]]>
]]>
]]>
„Forțele invadatoare” erau cantonate în Devon și Cornwall, americanii ce constituiau Forța U fiind o mică rotiță din mecanismul ce urma să declanșeze începutul sfârșitului pentru Germania lui Hitler, să tot fi fost 30.000 de suflete (infanteriști, artileriști, ingineri, personal medical dar și batalioane de tancuri și personal auxiliar), transportului și protecției fiindu-le rezervate nu mai puțin de 300 de nave. Operațiunea a primit un nume pe măsura : EXERCISE TIGER și urma să se desfășoare în perioada 22 - 30.04.1944.
Slapton Sands a fost nominalizată datorită asemănării cu zona cuprinsă între Pouppeville și La Madeleine (adică „Utah Beach”), alături de alte trei zone situate mai la est (Insula Hayling, Golful Bracklesham și Littlehampton) a intrat sub jurisdicție militară la sfârșitul anului 1943. Pe lângă asemănarea cu coasta franceză, un element important l-a constituit faptul că perimetrul nu era poziționat pe culoarul frecventat de Luftwaffe. De altfel toată coasta britanică era împânzită cu baze pentru instrucție și simulări, bunăoară la polul opus al insulei, în Golfului Woolacombe se desfășurau manevre cu vehiculele amfibie.
Menirea TIGRULUI era aceea de a oferi o experiență realistică de luptă, astfel U Force a fost echipată complet, ca pentru debarcarea reală, iar pentru un plus de veridicitate s-a folosit muniție de război, în sensul că Royal Navy a deschis focul asupra țărmului pe care urma să se desfășoare simulacrul debarcării. Asta în paralel cu labirintul de mine, de sârmă ghimpată sau obstacole de beton și oțel presărate întru bucuria soldaților. La așa o desfășurare de forțe, inevitabilul s-a produs și astfel, datorită unei proaste sincronizări, tirul de manevră s-a transformat într-un tir ucigaș.
În dimineața zilei de 27 aprilie, bombardamentul coastei britanice ce urma să premeargă debarcarea cu aproximativ 50 de minute, s-a sincronizat, într-un mod nefericit, cu decalarea debarcării, decalare de care al doilea val al operațiunii nu avea cunoștință. Deoarece numărul morților și răniților nu a fost contabilizat oficial, pentru acum, aleg numărul 150 ca să merg pe varianta modestă. În ciuda acestui nefericit eveniment, inerția colosală a acestei desfășurări de forțe a făcut ca Exercițiu Tigru să continue imperturbabil.
Totuși să nu trăim cu impresia că n-au existat zeci sau sute de incidente individuale, drame personale necontabilizate de istorie sau de cei obișnuiți să înfige stegulețele pe hartă, sau că moartea celor „minim 150” a constituit apogeul . Nu, nu nici pe departe!
Pentru cineva născut după Revoluția din 89 cred că este greu de imaginat o asemenea desfășurare de forțe (vorbim de real life, nu SEGA) care presupune coordonarea unui număr impresionant de oameni (vorba aia, pe noi nici Covid-19 nu reușește să ne coordoneze) dar și călcarea în picioare a drepturilor individuale fundamentale. Afirmația bazându-se pe faptul că și eu, cu statut de furnică ceaușistă (practică agricolă, stagiul militar, zahăr pe cartelă etc.) mă simt strivit de amploarea evenimentelor ce au debutat cu începere din octombrie 1943.
Odată ce s-a stabilit perimetrul , terenul a fost rechiziționat de armată iar populația civilă a aflat că are maxim șase săptămâni pentru a părăsi zona (cu cățel, purcel și cercevea) pe termen nelimitat. În mare era vorba de peste 3000 de persoane, circa 200 de ferme (sursa lui „cățel, purcel” dar și a produselor agricole de pe 1300 de hectare), locuințe, magazine, școli, biserici...tot ceea ce obișnuiește omul să construiască în comunitate. Un astfel de moment merge de surprins într-o dioramă, cu atât mai mult cu cât populația civilă a fost ajutată de contingente americane sosite să pregătească terenul în vederea marelui exercițiu tactic. Nu -ți trebuie multă imaginație să vizualizezi gruparea populației și prelucrarea acesteia în vederea păstrării secretului, murmurul mulțimii, vociferările anonime sau incidente izolate, ulterioare, apărute în transportarea persoanelor „nedeplasabile” sau a celor „Gică contra” . Neexistând nici un fel de garanții că locul nu v-a fi afectat iremediabil în cursul simulacrului de debarcare, bașca faptul că urmau să se ciocnească două lumi : tradiția britanică și „exuberanța” răcanilor yankei , este de presupus că populația indigenă a acționat precum moldovenii la atacul otomanilor (sărind peste „pârjolitul culturilor și otrăvitul fântânilor”) și astfel pastorul și-a luat clopotul și odoarele, fermierul șeptelul și furca iar țăranul s-a alăturat cu peștele de sticlă și tabloul de la nuntă.
Într-un fel sau altul populația civilă a părăsit zona, perimetrul fiind asigurat de Poliția Militară, aici, în sfârșit, ne putem imagina peisajul deprimant (toți fascinați de Pripeat și contemporani cu SARS-CoV-2). Buruieni invadând fiecare petic de țărână, ciorile și rozătoarele în dispută teritorială sau soldatul ce scrijelește cu baioneta, pe zidul primăriei, DREW + KASIA = LOVE.
Anul 1943 își începuse numărătoarea inversă, pe fundal manevrele erau în plină desfășurare iar secretul ce izola această masivă operațiune prezenta tot mai multe breșe, în mod evident anticipate din moment ce desantul naval și aerian era greu de ignorat (măcar auditiv) de către locuitorii aflați în proximitatea zonei de tampon.
Trecem în mare viteză peste lunile următoare (la fel ca restul lumii, în timp ce tu efectuai stagiul militar obligatoriu) și nici nu mai amintim de nefericitul incident cu bombardamentul de pe mare.
În dimineața zilei de 28 aprilie, opt nave de debarcare (LST) se îndreptau către Slapton Sands. Convoiul T-4 se formase în zona golfului Lyme (Coasta Jurasică, pentru pasionații de paleontologie), distanța pe apă să coincidă cu aceea necesară desantării pe Plaja Utah. Șira spinării, a convoiului cu nume de vertebră, era compusă din opt (unii ar zice nouă) transportoare : USS LST-58, USS LST-289, USS LST-496, USS LST-499, USS LST -507, USS LST-511,USS LST-515 și USS LST- 531.
Tank- Landing Ships erau burdușite cu echipament militar: mici vehicule amfibie, tancuri, jeep-uri și camioane, toate acestea cu plinul de combustibil. Acest S.M.A. belicos era flancat de lăzi cu muniție și armament, plus trupele americane echipate până-n dinți (majoritatea „Engineer Special Brigade”, specializați în războiul amfibiu) și asta doar pe puntea inferioară, că trebuie luat în calcul și echipajul (ofițerii și mateloții aflați la posturi, pe puntea superioară).
Să ne reamintim că războiul era în toi (apropo, puțin probabil să fi existat mulți contestatari ai acestui eveniment, comparativ cu, să zicem, cei ai lui SARS-CoV-2) iar Canalul Mânecii se număra printre zonele preferate de vânătoare ale Kriegsmarine, deci discreția și „asigurarea spatelui” erau cruciale pentru desfășurarea optimă a acestor manevre de anvergură.
Marina Regală asigura protecția fiecărui convoi nou format, astfel pachetul standardizat cuprindea : două Distrugătoare, două MGB-uri (Motor gunboat) și trei MTBs (Motor torpedo boat) și, ca măsură suplimentară, se monitoriza activitatea din zona Cherbourg (sursă pentru posibile E-boat-uri inamice). Însă în cazul convoiului T-4, ghinionul făcuse deja prima mutare, HMS Scimitar, distrugătorul destinat escortării, este nevoit să părăsească grupul deplasându-se către șantierul naval, în urma unei coliziuni cu o presupusă a IX-a LST.
Și astfel corveta HMS Azalea se trezește avansată la rangul de unic bodyguard.
Dar încă n-am terminat cu vârful aisbergului, comandantul convoiului T-4, Bernard Skahill, urma să-și desfășoare nobila misiune de la bordul uneia dintre cele opt LST-uri (evident că situația nu era chiar de „Stan și Bran”, știindu-se clar că distinsul personaj era la bordul LST-515, ce vreau să spun este că LST nu prea are ștaif de stat-major) și propun ca devoratorii de telenovele să strângă rândurile, ce urmează este de neratat.
Deși comandantul vede cum HMS Scimitar, se desprinde din grup, îndreptându-se într-o direcție greșită, nu intră în alertă presupunând că asistă la o manevră „Made in British”. Trebuie zis că se adoptase, ca măsură de securitate suplimentară, păstrarea „tăcerii absolute” prin urmare utilizarea undelor radio fiind autorizată doar pentru situații excepțională (povestea cu tăcerea v-a atinge noi culmi, pe măsură ce intriga începe să capete formă și realizăm faptul că americanii utilizau o frecvență diferită de cea a englezilor ... sau viceversa). Faptul că este trimis un înlocuitor (HMS Saladin)pentru distrugătorul scos din joc, confirmă corectitudinea proverbială a britanicilor, faptul că acesta nu reușește să prindă din urmă Convoiul T-4, nu este decât o altă mutare nefericită.
Cal la C6....nu mai puțin de nouă Schnellboote ( ) au reușit să se strecoare, neobservate, din portul Cherbourg, plecând în căutare de pradă..
Fără nici un fel de avertisment, LST-urile se trezesc sub asediu ..... în realitate primul atac furibund al E-boat-urilor trece complet nedetectat, torpilele lansate trecând la un lat de pește pe sub chila transportoarelor, la aproximativ o oră după acest incident se închide bucla și ne întoarcem la fraza/faza „Fără nici un fel de avertisment, LST-urile se trezesc sub asediu ”, E-boat-urile atacându-le necruțător .
Prima victimă este LST-507, culmea ironiei este că aceasta văzuse mișcare pe radar dar s-a presupus că sunt elemente din escortă, incendiul este aproape instantaneu iar combustibilul revărsat formează un halou în jurul navei populate cu circa 450 de suflete (trupeți și echipaj). Consider că aici merge lipită secvența cu vasul torpilat din filmul Dunkirk (2017), știindu-se că 507 s-a scufundat luând cu ea cel puțin 200 de suflete. Imediat după trecerea elementului de surpriză, restul LST-urilor deschid focul și lansează numeroase S.O.S-uri radio, însă fără efect. Așa cum dezvăluiam în spoiler, interzicerea comunicațiilor a fost potențată de nealinierea frecvențelor radio, astfel că vasele din escortă nu recepționau apelurile disperata iar stațiile de pe coastă respectau consemnul de tăcere, ulterior (adică mult prea târziu) operatorii de coastă, interceptând codul T-4, aveau să facă legătura cu „Exercițiul Tigru” aflat în desfășurare.
Următoarea victimă este USS LST-531, lovită de două torpile aceasta se scufundă în mai puțin de șase minute transformându-se în coșciug pentru majoritatea sufletelor aflate la bord.
LST-289 este, la rându-i lovită-n pupa, incendiul izbucnit la bord reușind să fie ținut sub control cu prețul a treisprezece vieți și a numeroși răniți. Nava își menține flotabilitatea și ajunge la mal (printr-o minune, dacă ne luăm după fotografiile făcute-n port)
LST-511 devine victimă colaterală, autoarea avariilor fiind colega LST-496, a cărei canonadă urmărea una din navele inamice, cel puțin 18 marinari și americani sunt răniți la bordul lui 511.
Restul LST-urilor s-au dispersat în zig-zag, căutând adăpost în ape mai puțin adânci, ulterior LST-515 ignorând procedura ce prevedea ca navele supraviețuitoare să-și continue marșul fără a ridica supraviețuitori, revine la locul tragediei și smulge din ghearele morții peste 100 soldați și marinari.
A existat și o tentativă de salvare de pe mal, însă cele șase mici nave de salvare (RML-uri) au trebuit să facă cale-ntoarsă atunci când comandanții lor au realizat, că în busculada iscată asemănarea lor cu silueta E-boat-urilor le putea fi fatală. Ele au revenit, tardiv, odată cu mijirea zorilor când morții prin hipotermie îngroșau rândurile celor înecați, ulterior se v-a concluziona că trupele nu au fost instruite corespunzător cu privire la ajustarea vestei de salvare și astfel greutatea echipamentului i-a tras, pe nefericiți, cu capul sub apă.
Atacul fulgerător a fost declanșat în jurul orei 1:30 AM iar două ore mai târziu inamicul se retrăsese din perimetru fără a raporta avarii substanțiale, cât despre pagubele provocate, bilanțul putea să fie mult mai dramatic, luând în calcul eșecul primei runde de torpile lansate de Schnellboot-uri, ratare pusă pe seama pescajului redus specific navelor de desant. Marea șansă a aliaților a fost că germanii n-au reușit să pătrundă importanța evenimentului.
Pierderile exacte de vieți omenești nu se cunosc, diferențele dintre sumele totale dar și ale surselor acestora (câte din 27.04 , câte din 28.04, câte din rândul marinei, câte din rândul trupelor de desant) fiind considerabile, am să aleg un număr echilibrat și rotund, adică 700. Dar chiar și cu această medie, Exercise Tiger se afla în topul pierderilor suferite de americani, pe un terifiant loc doi (no.1 fiind rezervat Atacului de la Pearl Harbor).
Date fiind vremurile, supraviețuitorii nu au beneficiat de condiții preferențiale, gen permisie de refacere, redistribuiți, se vor regăsi la bordul altor USS LST-uri în zori zilei D Day, ba mai mult, ei au fost nevoiți să jure păstrarea secretului până după terminarea războiului.
Însă împiedicarea defetismului pare să fi fost ultima grijă a autorităților din acea perioadă, în condițiile în care nu mai puțin de zece ofițeri de rang înalt (adică adevărate baze de date cu privire la Operațiunea Overlord) erau dați dispăruți în urma atacului din golful Lyme. Ipoteza ca măcar unul dintre ei să fi căzut în mâinile inamicului aducea în discuție amânarea sau chiar anularea debarcării din Normandia adică un pas un salt către lumea lui Philip K. Dick. Așa se face că în ajunul marelui eveniment s-a depus un efort susținut pentru găsirea presupuselor zece cadavre cât și a documentelor Top Secret aflate în posesia acestora; după o perioadă extrem de tensionată, cele zece „cutii negre” au fost recuperate.
În ciuda micilor rotițe ce funcționaseră defectuos, mașinăria de război se deplasa imperturbabil, astfel odată cu finele lui aprilie se încheia Operațiunea Tigru, dar începutul lunii mai aducea pe plaje Forța-O, ca parte a Operațiunii Fabius ce tocmai debuta.
Faptul că ulterior, în timpul debarcării efective de pe plaja Utah, numărul morților a fost cu mult sub 700 ne poate îndreptăți să afirmăm că mega repetiția din primăvara lui `44 a fost un real succes, sau poate că adunăm mere cu pere. Cert este că o acțiune asumată, la lumina zilei, alături de camarazi și respectând în limitele posibilităților un anumit scenariu nu are cum să fie mai traumatizantă decât incredibila panică din mijlocul unei nopți, ce se anunța tihnită, din care te-ai trezit ca fiind printre puținii supraviețuitori, după o combinație absolut ireală de foc și apă.
Târziu, după finalizarea cu succes, a Debarcării din Normandia, s-au făcut dezvăluiri cu privire la existența amplelor antrenamente, oferindu-se minime referințe despre evenimentele nefericite; raport laconic ce a trecut neobservat sub afluența veștilor sosite de pe meleagurile franceze.
Atitudinea oficialităților față de evenimentele nefaste ale Operațiunii Tigrul face ca acest caz să intre în marea familie „Mușamalizări, Conspirații și Area 51”, abia la începutul anilor `70 lințoliul avea să fie ridicat, personajul pozitiv nu a fost celebrul Clark Kent, ci un oarecare Ken Small. Acesta va porni o cruciadă demnă de opera regretatului Stan Lee. Implicarea eroului nostru este declanșată de descoperirea unor artefacte pe plaja Slapton, începe să adune informații și treptat ajunge, cu implicarea locuitorilor din Devon, să pună bazele comemorării tragicului incident. O astfel de victorie a presupus escaladarea nenumăratelor obstacole birocratice, el beneficiind chiar și de un bonus atunci când decide să achiziționeze un Sherman scufundat în proximitatea plajei. Zece ani mai târziu, tancul este adus la țărm prin tehnici de ranfluare și transformat în monument comemorativ. În „The Forgotten Dead” este de presupus că autorul își împărtășește o parte din patimi, eu m-am permis să înlocuiesc ilustrația originală a cărții cu o fotografie a acestuia alături de tanc și astfel cu un singur drum să oferim informații și un mic omagiu.
Acțiunile unor astfel de entuziaști au obligat , într-un final, guvernul SUA să abordeze o poziție în legătură cu acest subiect și astfel după patruzeci de ani s-a comunicat oarecum coerent . În 1988-89 DoD avea să pună lipsa informațiilor pe seama secretomaniei din ajunul debarcării dar și pe dispariția unor documente (jurnale de bord, evidențe de personal, efecte personale etc.) pierdute iremediabil pe navele scufundate sau grav avariate dar a negat existența sau implicarea în presupusa mușamalizare . Totodată au devenit publice și rezultatele numeroaselor anchete și analize, neregulile descoperite sfidând conduita militară dar și bunul mers al lucrurilor, anomalii ce au fost o ca o pistă balizată pentru urgia abătută în acel final de aprilie.
Faptul că deplasarea convoiului T-4 s-a desfășurat în linie dreptă, fără voltele menite să deruteze un eventual inamic, sau incredibila situație ce a făcut ca armata americană să comunice pe o anumită frecvență radio iar marina britanică pe o alta, lipsa piesei principale din escortă, faptul că a existat o comandă mixtă , instructajul defectuos cu privire la utilizarea corectă a vestelor de salvare, lipsa din componența convoiului a unor nave destinate recuperării supraviețuitorilor fiind doar câteva dintre concluziile acelor analize . Însă, la fel ca în cazul catastrofelor aviatice (am văzut eu la National Geographic), s-au tras învățămintele necesare și s-au luat măsuri de remediere, încât foarte probabil ca dezastrul din „Noaptea Tigrului” să fi salvat multe vieți pe coasta Franței.
Marele Small Ken, avea să fie răpus de o boală necruțătoare în primăvara lui 2004, cu doar câteva săptămâni înaintea comemorării de 60 de ani.
Dincolo de surpriza provocată de descoperirea acestei informații (percepută inițial ca fake news) am avut și meschina entuziasmare vizualizând enormul potențial pentru diorame și vignete, aproape regretând faptul că am alunecat pe panta buruienoasă a fantasy/sci-fi.
Și cum încheierea (deznodământul, cum îi zicea tovarășa de Limba Română ) este importantă într-o operă literară (sau literală, cui îi pasă), stați să vă povestesc cum am descoperit EU acest eveniment.
La un moment dat, prin 2004, s-au aliniat astrele și am avut ocazia să prind un hub cu câțiva pasionați de WW2. Beneficiind de o țeavă groasă am aspirat tot felul de material, ulterior numai fotografiile cu (ce credeam eu că este) Debarcarea din Normandia s-au îngrămădit pe 5 (cinci) CD-uri.
Luna trecută dorind să aflu informații despre locația unde s-a făcut una dintre fotografii (vezi „Curcanul cu șase puști”) în ideea de a face un colaj „then and now” am apelat la facilitatea aia cu google images .... evident că există zeci de colaje (încă o gaură de covrig ratată). La intersectarea frazei „Exercise Tiger”, undeva într-un colț întunecat se pornise să clipească un mic led dar evenimentul a trecut neobservat. Nu poate nimeni să mă acuze, știindu-se că mențin un echilibru prin episoadele când sunt ca un pom de Crăciun (din acelea belea, cu două instalații funcționale). Ulterior am pățit ca tipul ăla de origine geto-dacă ... „dacă-mi dați un punct de sprijin..” descoperind că informația se tot repeta în sursele disponibile pe net. Eu doresc să menționez, în mod expres, acest site https://www.exercisetiger.org.uk/ și nu neapărat pentru că a fost prima sursă întâlnită, mai mult pentru faptul că m-a impresionat ca nivel de informație și implicare, că n-au catadicsit să-mi răspundă la un email în care-i propuneam lui J.Smith promovare intergalactică prin intermediul http://www.tapir-models.ro/ și https://alexiehobby.blogspot.com/ nu știrbește cu absolut nimic aprecierea mea.
Legendă hartă
1.Slapton Sands
2.Insula Hayling
3.Golful Bracklesham
4.Littlehampton
5.Golfului Woolacombe
6.Cimitirul Brookwood (locul provizoriu de înhumare)
Statistics: Posted by alexie — Wed Aug 05, 2020 2:03 pm
]]>
...de fapt este vorba de o dublă lovitură
Statistics: Posted by alexie — Wed May 29, 2019 2:01 pm
]]>
Statistics: Posted by alexie — Wed Oct 24, 2018 3:04 pm
]]>
xxxxxxxxÎn care aflăm cum după convingeri antisovietice și antisemite, evreii impun stalinismul. Moartea dictatorului aduce schimbarea exact ca într-un proverb bilingv cunoscut numa’ de yo „Același Rákosi cu altă kalap”
xxxxxxxxUngaria a constituit o excepție pentru țările din blocul comunist, astfel „procesul de nivelare ideologică” s-a dovedit mai complicat într-o țară care a luptat până în ultima clipă de partea Axei. În ciuda presiunilor politice exercitate de URSS, Partidul Micilor Proprietari obține o victorie categorică în alegerile libere din 1945. Partidul Comunist Ungar v-a fi bine reprezentat în guvernul de coalție iar unul dintre miniștrii săi, Imre Nagy, va caștiga o mare popularitate ca promotor al reformei agrare.
xxxxxxxxEvident că tăvălugul v-a prinde și această țara, în 1947 au loc alegeri unde, prin fraudă electorală, comuniștii vor câștiga detașat. Un an mai târziu, Partidul Comunist Ungar asimilează Partidul Social Democrat , ocazie cu care se schimbă și titulatura : Partidul Muncitorilor Unguri.
xxxxxxxxLiderul suprem al PMU, președinte al Consiliului de Miniștrii, este „Micul Stalin” aka “Cel mai bun discipol a lui Stalin”, Mátyás Rákosi iar comisarul NKVD Ernő Gerő, „Măcelarul din Barcelona” , pe post de adjunct ajutat de alți doi „moscoviți” (József Révai și Mihály Farkas). Un „bonus de simpatie” venea și din faptul că tuspatru erau evrei.
xxxxxxxxUrmează o perioadă plină de abuzuri și teroare comunistă, arestările fiind la ordinea zilei, alături de deportări, filaj sau denunțuri. La un bilanț făcut pe perioada 1950 – 1953 se estimează că unul din doi unguri era acuzat pe diferite teme de regimul stalinist.
xxxxxxxxDupă moartea dictatorului sovietic, în 5 martie 1953, imperiul sovietic se confruntă cu grave probleme economice și sociale. Trei ani mai târziu, Congresul al XX-lea prin secretarul general al CC al PCUS, Nichita Hrusciov, condamnă practicile staliniste, decretând începutul destalinizarii statelor din blocul sovietic.
xxxxxxxxÎn 1953, pe tărâm maghiar, primele măsuri luate de sovietici se traduc prin faptul că Rákosi trebuie să se mulțumească cu funcția supremă în partid iar postul de președinte al Consiliului de Miniștri îi revine lui Imre Nagy, care avea reputația de comunist reformist și care nu fusese implicat în crimele politice comise în perioada stalinistă.
xxxxxxxxPremierul ungur este sprijinit de Hrusciov și astfel „supraviețuiește politic “ în ciuda uneltirilor. Odată cu schimbarea de direcție din URSS (primavara lui ’55) inevitabilul se întamplă și Nagy este demis, ba mai mult, este exclus din PMU și Rákosi își recapătă atributul de premier. Se reiau vechile practici ce au ca ingrediente inclusiv prigonirea intelectualității ungare. În scurt timp Rákosi își dă în petec și Kremlinul ia decizia să îl tragă pe dreapta, această strategie bolsevică de salvare a aparențelor ar fi avut oarece efect dacă în locul său nu era numit Gerő. Deoarece fostul adjunct, pentru populație, întruchipa disprețul pentru valorile naționale ungare și obediența pentru regimul de la Moscova.
xxxxxxxxPe fondul mult trambițatei destalinizări, în cercurile intelectale maghiare, cu precădere în Uniunea Scriitorilor sau Cercul Petőfi apar tot mai des critici și ironii la adresa regimului Rákosi – Gerő. Tot mai multe voci solicitând repunerea în drepturi a comunistului reformator Imre Nagy, acest lucru poate părea curios pentru tânăra generație însă este o reacție absolut normală și explicabilă pentru cei din leatul meu care asociază Craciunul cu portocala.
xxxxxxxxPercepția de reformă în sânul doctrinei comuniste oferă și explicația pentru evenimentele din orașul polonez Poznan. Aici în 28 iunie 1956 se declanșează greva la Uzinele Stalin, peste douăzeci de mii de muncitori solicitând audiență la autoritățile locale și naționale.
xxxxxxxxÎn care aflăm cum jidovii puterii rătăcesc printe dileme. Soldații își aruncă cucii la tomberon iar maghiarimea privește spre viitor prin drapel. Rusul sare din papuci de indignare.
xxxxxxxxPe fondul evenimentelor din Polonia, studenții din Budapesta și-au exprimat dorința de a organiza o manifestație de solidaritate. După lungi discuții cu oficialitățile locale, organizatorii din Cercul Petöfi obțin autorizația de a organiza marșul. Acesta urma să străbată podul între Pesta și Buda cu punct final la monumentul József Bem, general polonez combatant în Revoluția Ungară din 1848, unde urmau să depună coroane de flori.
xxxxxxxxData s-a stabilit pentru 23 octombrie (1956) însă în preziua evenimentului se decide interzicerea manifestației. Potrivit autorităților măsura este absolut justificată de apariția unor manifeste care solicită schimbari în vederea îmbunătățiirii funcționării societății maghiare. Se pare că prima versiune aparține studenților de la Politehnică, Manifestul – Program cunoscut ca „Cele 14 puncte”, fenomen ce s-a extins cu repeziciune și astfel în scurt timp capitala este împânzită de manifeste cu 10, 12, 14 sau 16 puncte. Indiferent de variantă, dolențele erau cam aceleași exprimând dorința de mai bine a societății : libertatea cuvântului și a presei, alegeri generale, îmbunătățiri economice, retragerea trupelor sovietice, înlocuirea stemei naționale, eliminarea simbolurilor staliniste din țară etc.
xxxxxxxxSe poate observa că în ciuda unor puncte cu revendicări mai îndrăznețe, manifestele nu urmăreau schimbări drastice și implicit intrarea în conflic cu conducerea țării (nu existau propuneri care puneau la îndoială comunismul sau amendau discriminările pe teme religioase, sexuale etc.).
xxxxxxxxÎn ciuda efortului depus de autorităti, inclusiv difuzarea repetată de anunțuri pe postul național de radio, în după-amiaza zilei de 23 octombrie mii de persoane se vor fi strâns în Piața Petöfi, reperul stabilit pentru plecarea în marș. Studenților li s-au alăturat budapesteni de toate felurile , inclusiv muncitorii ieșiți din schimb, astfel numarul vehiculat pentru debutul marșului gravitează în jurul a zece mii de persoane.
xxxxxxxxReprezentanții guvernului se văd puși în fața unei decizii cruciale : menținerea dispoziției de interdicție, prin urmare împrăștierea manifestanților, deci șanse mari de reprimare brutală și utilizarea muniției de război (ca la Poznan) sau revocarea dispoziției de interzicere. Într-un final se ia decizia înțeleaptă de a permite desfășurarea manifestației.
xxxxxxxxÎntre timp marea masă de oameni acționează pe principiul bulgarelui de zăpadă, soldați și ofițeri ai armatei ungare se alatură mișcării (îndepărtarea stelei sovietice de pe chipie nelăsând loc de interpretate cu privire la intențiile acestora). Emblema comunistă este îndepărtată și de pe drapelele ungare, steagurile cu gaură în mijloc („tricolorul revoluției” ) sunt purtate sau arborate în uralele mulțimii.
xxxxxxxxRetractarea ordinului de interzicere a manifestării este percepută ca o primă victorie și ca prim efect apare abaterea de la traseul stabilit pentru desfășurarea marșului. Marea de oameni, fără a avea un lider unanim recunoscut, se îndreaptă către Piața Parlamentului, apar voci ce solicită o întrevedere cu Imre Nagy a cărei cădere în dizgrație nu a făcut decât să-i sporească simpatia în rândul poporului.
xxxxxxxxPermanent, șuvoiul este alimentat de noi participanți astfel că discursul ținut de Nagy a fost urmarit de cel puțin 20.000 de manifestanți. Acesta își începe discursul într-un mod neinspirat pentru acel moment, astfel apelativul „Dragi Tovarași” nu are darul de a liniști spiritele. Discursul în sine nu dovedește că Nagy era un orator carismatic și nici nu se produce o mare emulație în rândul manifestanților. În esență el îndeamnă lumea la moderație și promite o reformare a Partidului Comunist Ungar.
xxxxxxxxÎn lipsa unui lider, mulțimea începe să se divizeze. O parte ascultă îndemnurile fostului prim-ministru și pornesc către casele lor, alte grupuri pornesc către diferite puncte ale capitalei îmbătați de euforia momentului.
xxxxxxxxÎn acel moment singura victimă a manifestației era Tătuca, unica statuie a lui Stalin de pe teritoriul Ungariei. Colosul de metal, simbol al opresiunii sovietice, a fost tăiat, prabușindu-se de pe soclul din parcul orașului. Corpul său a fost „rupt”, semn că ungurii nu au iertat distrugerea unei biserici vechi de două sute de ani pentru a se face loc grandomaniei staliniste, bucăti din el ajungând în diferite zone ale orașului. Pe soclu au rămas doar cizmele-i uriașe în care manifestanții au arborat „steagul revoluției” (Azi, ciubotele pot fi admirate ca străjeri ai Memento Park).
xxxxxxxxÎn care aflăm ce hit devastează radioul în timp ce rușii joacă tabinet. Meteoritul se dezintegrează în atmosfera înflăcărată. Inocenții alimentează „Pipacsos mező”.
xxxxxxxxO parte dinte manifestanți înconjoară clădirea Radiolului Național, dorind ca punctele din Manifest să ajungă la urechile tuturor ungurilor. Doleanțele le sunt refuzate, ba mai mult se difuzează un discurs în care Ernő Gerő, tartorul comuniștilor unguri, denigrează participanții la miting și ridică în slăvi prosperitatea adusă de prietenia ungaro-sovietică.
xxxxxxxxAtunci când demonstranții au încercat să forțeze intrarea în cladire, securitatea maghiară (Államvédelmi Hatóság - AVH) ripostează cu muniție de război și provoacă numeroase victime în rândul manifestanților. Reacția incalificabilă a poliției secrete v-a declanșa revolta populației, întâi în Budapesta și, mai apoi, în toată țara. Se poate afirma că focurile trase de securiști au transformat manifestația pașnică din 23 octombrie în REVOLUȚIA DIN 1956.
xxxxxxxxMulțimea începe asaltul asupra clădirii radioului, inițial cu pietre și cocteiluri Molotov, ulterior cu arme și chiar cu blindate ușoare. Focarele revoltei se aprind în numeroase puncte ale capitalei. Clădirea radiolului va fi ocupată de revoluționari, însă partidul comunist va emite în continuare pe calea undelor dintr-un alt sediu.
xxxxxxxxNici alt simbol al opresiunii, Szabad Nép – ziarul partidului, nu scapă furiei poporului . Sediul este devastat, mii de cărți din libraria sa sunt distruse, focul înghițind atât Lenin și Max cât și Puskin sau Tolstoi. Steaua roșie de pe fațada clădirii este dărâmată și contorsionată de forța răzbunării.
xxxxxxxxÎn ciuda pierderilor, se duc lupte dure între revoluționari și forțele AVH sprijinite de trupele sovietice, tributul de sânge plătit de revoluționari va alimenta furia devastatoare a mulțimii.
xxxxxxxxÎn care aflăm că nu numai Gary Cole n-are somn. Tancuri prăjite și Radio Erevan. Pinata favorită : Securistu’. Kukta explodează. De la ruși vine ploaia?…de plumb ?
xxxxxxxxVuietul produs de mulțimea pestriță de studenți, muncitori, pensionari și soldați maghiari umple străzile capitalei, se poartă și se scandează lozinci antisovietice „Trimiteți Armata Roșie acasă!” sau „Vrem alegeri libere!” . În alte puncte ale orașului încă se poartă lupte iar capitala este invadată de afișe și manifeste aruncate din tramvaie sau lipite pe stâlpi și clădiri. Se pare că revolta are un succes nesperat, însă nimeni nu știe faptul că rușii pregătesc un atac în forță.
xxxxxxxxÎn seara de 23 octombrie, Ernő Gerő primul secretar al partidului comunist maghiar, în numele Consiliului de Miniștri, a contactat Moscova solicitând intervenția în forță a trupelor sovietice, lichidarea focarelor revoluționare și restabilirea ordinii.
xxxxxxxxPrimele tancuri sovietice ajung la periferia capitalei încă la primele ore ale zilei de 24 octombrie, undeva în jurul orei doua dimineța adică în timp ce luptele de la Radioul Național erau în plină desfășurare. Ulterior trupele ruse însoțite de tancuri pătrund în interiorul capitalei, o mare parte dintre ele sunt anihilate în lupte de strada iar tancurile incendiate.
xxxxxxxxPe calea undelor mașinăria de propagandă comunistă oferă o adevarată lecție de dezinformare și manipulare. Astfel este emis un comunicat ce anunță că datorită incidentelor de stradă, Guvernul R.P.Ungare a solicitat ajutorul trupelor sovietice staționate pe teritoriul țării (în baza tratatului de pace încheiat între cele două părți). Manipularea vine din faptul că acest comunicat îi succede comunicatului oficial ce anunța că noul prim-ministru este numit Imre Nagy, se crează astfel senzația că cel numit la presiunea revoluționarilor este cel care le-a adus rușii pe cap.
xxxxxxxxCa în orice mișcare spontană, situația a variat de la un cartier la altul. În unele zone aveau loc lupte, în altele soldații ruși fraternizau cu revoluționarii iar in alte cartiere viața se desfășura ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
xxxxxxxxÎn ciuda lipsei unei coordonari sau strategii din partea masei de revoluționari și cu toate că au existat victime de ambele tabere, furia revoluționarilor era îndreptată către cei care i-au asuprit în mod direct : demnitari, securiști și informatori. Reacțiile individuale și de gloată pot părea grotești pentru cei care nu au simțit opresiune, comunistă sau neocomunistă. Astfel în multe cazuri securiștii chiar dacă s-au predat, au fost împușcați de revoluționari. Opresorii au fost bătuți, executați și apoi spânzurați cu capul în jos de copaci sau stâlpi, cadavrele lor fiind ulterior profanate (scuipate, bătute sau arse) de mulțimea dezlănțuită.
xxxxxxxxPer total ziua de 25 octombrie se anunță a fi cea de-a treia zi a revoluției lipsite de incidente majore. Un mare grup de revoluționari, flancați de trei tancuri sovietice se îndrepta către Hotelul Astoria, atmosfera este una de sărbătoare, oamenii interacționează în ciuda diferențelor de limba și oarecum de ideologie. În amonte, în Piața Kossuth, pe malul stâng al Dunării, revoluționarii își aleg membrii pentru o delegație care să depună doleanțele lor în Parlamentul Ungar. Însă cladirea parlamentului este bine păzităi, mulțimea este ținută la distanță de clădire, cele șapte T-54 fiind suficient de intimidante.
xxxxxxxxÎn scurt timp situația se va schimba dramatic iar ziua de 25 octombrie 1956 v-a rămâne în istorie drept Véres csütörtök (Joia sângeroasă).
xxxxxxxxSe va dovedi că prezența președintelui KGB pe teritoriul ungar, generalul Ivan Alexandrovici Serov, nume implicat în Masacrul de la Katyn din WW2, nu este de bun augur pentru abia născuta revoluție ungară. Astfel cu puțin înaintea prânzului, indignat de imaginea civililor cățărați pe tancuri și fluturând drapele, dă ordin ca fraternizarea să înceteze. Se trag focuri de avertisment, urmeaza panica, busculada și apoi haosul.
xxxxxxxxCel mai probabil securiștii profită de situația creată și trag în populație, sunt uciși atât manifestanți dar și tanchiști sovietici. Tancurile deschid focul împotriva luptatorilor AVH, situația degenerează rapid, populația civilă se vede prinsă între cele două tabere.
xxxxxxxxTancurile ce păzeau cladirea Parlamentului deschid focul, deși populația încearcă să se adăpostească după arcadele Departamentului de Agricultură și dupa cele de la Muzeul de Etnografie, se înregistrează zeci de morți și sute de răniți, printre victime numărându-se și echipajul unei ambulanțe ce încerca să ofere primul ajutor. Un alt grup de manifestanți ce încerca să se adăpostească după statuia lui Francisc Rákóczi al II-lea este măcelărit de tirul unui tanc sovietic situat pe o stradă adiacentă.
xxxxxxxxÎn Budapesta reîncep luptele de stradă, revolta se extinde în marile orașe ale țării. Sunt documente din care aflăm de faptul că luptătorii AVH au mitraliat civili în Miskolc iar la Mosonmagyaróvár au fost uciși 85 de civili maghiari și alți 100 au fost grav raniți, ca să vorbim numai despre orașele „cu rezonanță machetistică”. Mare parte din armata și poliția maghiară se unesc cu muncitorii înarmați, pornind vânătoarea împotriva membrilor poliției politice, cei căzuți în mâna revoluționarilor plătesc cu vârf și îndesat. Tancuri sunt incendiate cu cocktailuri Molotov iar echipajele sunt doborâte de tirul insurgenților, cele rămase ciuruiesc fațadele clădirilor cu tunurile de 85mm …. pagube omenești și materiale ce nu vor fi niciodată știute.
xxxxxxxxEste de notorietate că în 26 octombrie, a patra zi a revoluției, colonelul Pál Maléter trece de partea luptătorilor civili. Colonelul fusese trimis, în fruntea unui regiment de blindate, să reprime grupurile de revoluționari. Treptat războiul civil devine războiul dintre două națiuni.
xxxxxxxxÎn care aflăm că ratonul Bobby este mazilit. Buster scapă la méz. Geaba face Turul turul, dobitoacele din Pădurea Albastră își pasc bobocii. Cancelarul se pornește-a colinda :
xxxxxxxxPe fondul evenimentelor, sovieticii inițiază o nouă remaniere, Gerö este obligat să demisioneze iar postul este oferit lui Janos Kadar. Comitetul Central al partidului va da un comunicat în care anunță alcătuirea unui „Guvern al Frontului Popular Patriotic", aprobă formarea de consilii muncitorești și cere restabilirea ordinii, pentru a putea fi abordată revenirea trupelor sovietice la locația inițială.
xxxxxxxxValul reformator a primit o susţinere importantă atât din partea sovieticilor, a clasei politice maghiare dar și din partea manifestanților deoarece a existat inspirația de a oferi funcția de prim-ministru lui Imre Nagy, fiecare dintre parți având propriile așteptări de la acest personaj carismatic. Delegaţii sovietici veniţi la Budapesta, păreau să accepte situaţia oferindu-și girul pentru noua formulă guvernamentală cu atât mai mult cu cât tandemul Kadar – Nagy se anunța o reușită, prin prisma faptului că Imre Nagy fusese inițiatorul amnistierii din 1954 ce a dus la eliberarea lui Kadar (condamnat în 1948, printr-un proces înscenat de echipa lui Rákosi).
xxxxxxxxDupă modelul iugoslav, pe teritoriul Ungariei se formează Consilii Muncitorești acestea tratează cu trupele sovietice înțelegeri de încetare a focului. Astfel în zone unde cu puțin timp în urmă se purtau lupte îndârjite, apare o atare emulație încât tancurile sunt drapate în roșu- alb- verde. Însă odată cu trecerea timpului, o privire la nivel global dezvăluie faptul ca rușii nu se înghesuie să-și părăsească pozițiile strategice, în schimb își consolidează pozițiile cu aflux de personal, ba chiar își permit să regizeze o butaforie (cuvânt de origine rusă deci musai de utilizat în context) de negociere pe tema retragerii. Guvernul maghiar, prin intermediul lui Nagy, denunță Tratatul de la Varșovia, proclamarea neutralității ungare sub protectoratul O.N.U. demers ce are loc în 1 noiembrie 1956. La nivel internațional nu are loc nici un fel de reacție, nici un stat european, cu atât mai puțin Statele Unite, nu pledează în favoarea ungurilor pe lângă Organizația Națiunilor Unite.
xxxxxxxxÎn lipsa reacțiilor, a doua zi, Naghy se adresează Ambasadei URSS plângându-se de atitudinea refractară a sovieticilor cu privire la retragerea trupelor. Poate alt guvern, altă națiune sau altă generație ar fi fost ceva mai rezervată, mergând pe calea compromisului dar guvernul Naghy s-a implicat așa cum o cerea „fișa postului”. Astfel, în cele zece zile de existență, guvernul a desființat poliția politică, prizonierii politici au fost eliberați, s-au reînființat vechile partide politice și dând dovadă de realism a implementat un program de dezvoltare a structurilor militare și paramilitare menit să contracareze eventualele represalii sovietice.
xxxxxxxxÎn care aflăm care-i culmea perfidiei : O Matrioșka cu mască. Deși n-au deschidere la mare, ungurii sunt trași pe sub chilă. Kádár, acest Bram Stoker maghiar, lansează mitul Contrarevoluția Fascistă.
La finele lunii octombrie a fost creată o nouă structură militară de comandă (Comitetul Revoluționar pentru Apărarea Republicii Ungare) cu rol în coordonarea armatei ungare. Pentru a potența forța defensivă, Garda Națională este înglobată în acest proiect ca element paramilitar. În ciuda intenției lăudabile au existat unele fricțiuni, pe de o parte datorită suspiciunii cu privire la rolul unor militari în evenimentele din debutul revoluției, pe de altă parte datorate lipsei unei conduceri unitare. Astfel Magyar Honvédség era condusă de generalul Béla Király iar la șefia Gărzii a fost numit generalul Pál Maléter, acesta din urmă îndeplinind și funcția de ministru al Apărării.
xxxxxxxx„Trupele sovietice se retrag din Budapesta, înlocuite de unități ale armatei ungare. O mică zonă de coroziune în Cortina de fier ?” Așa cum n-a avut loc nici o debarcare în Balcani, tot așa nici acest titlu de ziar nu o să apară în ziarele occidentale. Că este bine știut , viața nu-I tocmai pe nuanțe de roz și de cele mai multe ori când vezi artificii, confeti și urale nu-I tocmai Anul Nou ci doar beneficiezi de un șut în coaie.
xxxxxxxxOdată luată hotărârea de a înăbuși revoluția, are loc relocarea trupelor sovietice de pe teritoriul țărilor aflate sub incidența Tratatului de la Varșovia, astfel din 5 divizii câte se aflau inițial pe teritoriul maghiar se ajunge la nu mai puțin de 17 divizii. Înainte de ivirea zorilor zilei de 4 noiembrie, tancurile rusești aflate la periferia capitalei primesc ordinul de a pătrunde în forță, declanșându-se o operațiune militară demnă de ofensivele celui de-al doilea război mondial. Bombardamentele artileriei perced înaintarea tancurilor, acestea fiind estimate la circa 6000 de unități răspândite pe tot teritoriul Ungariei, sumă colosală ce va permite ulterior să se afirme că armata sovietică a utilizat, pentru înăbușirea Revoluției, mai multe tancuri decât au folosit nemții pentru invadarea Uniunii Sovietice.
xxxxxxxxLuptele au fost sălbaice, într-un final generalul Maléter este capturat iar armata maghiară primește ordin de încetare a focului. Fiecare grup al rezistentei maghiare era prins în menghină și este limpede că rușii nu sunt dispuși să lase supraviețuitori. Bombardamentul rusesc a vizat orice clădire din care s-a tras de către luptătorii pentu libertate și în scurt timp devine clar că o continuare a luptelor ar însemna anihilarea capitalei ungare, astfel în data de 8 noiembrie „studenții depun armele”. Masacrul gratuit făcut de trupele sovietice dar și minciunile vehiculate de guvernul marionetă a lui Kádár (ce a preluat frâiele puterii începând cu 7 noiembrie) au provocat o a doua fază a rezistenței maghiare : Greva generală.
xxxxxxxxPână la urmă din considerente economice și naționale se decide să se renunțe și la această ultimă variantă de protest.
xxxxxxxxÎn care vă invit la un mic dejun copios : Croissant cu fasole și shakshuka dar cu vodcă să vă taie greața.
xxxxxxxxSă revenim puțin la titlul de ziar care n-a mai apucat să vadă lumina tiparului. Exact în noaptea dintre 29 si 30 octombrie 1956 a izbucnit Criza Canalului Suez, buboi tumefiat odată cu naționalizarea Canalului de către egipteni în detrimentul proprietarului franco-britanic. Istorici cu greutate afirmă că deznodământul revoluției ungare ar fi fost altul dacă „occidentalii” n-ar fi fost distrași de Războiul Sinaiului. Nefiind vorba de Manualul de Istorie pentru clasa a XII-a al editurii Sigma (ăla cu C.T.P. și Cristoiu) îmi permit să analizez într-o manieră soft-diletantă aceste afirmații care mă doare.
xxxxxxxxProfitând de faptul ca sunt evrei, Israelul atacă Peninsula Sinai. Apărători ai democrației planetare, complet dezinteresați, franceji și englejii lansează un ultimatum la adresa celor doi beligeranți, în mod ciudat Israelul aceptă acest ultimatum iar Egiptul nici nu vrea să audă
. Pe cale de consecință (Doamne, ce-mi place !) trupele franco-britanice invadează teritoriul arab și monopolizează Canalul de Suez, evident în scopul altruist de a fluidiza traficul, ăștia micii s-au gândit că Ursul este prins cu mierea de pustă iară Vulturului i se fâlfăie prin zonă. Din păcate, pentru toată lumea, Moș Martin este ambidextru și astfel fără a slăbi strânsoarea beregății maghiare, unde mi-i apucă pe stimabili occidentali de eggs respectiv couilles și inițiindu-i în planetologie (mișcare de rotație, translație și .. revoluție) le explică cum este geopolitica de rit nou. America nu poate lipsi de la noua redistribuire de forțe și astfel, uitând de promisiunile făcute la „Europa Liberă”, abandonează cauza maghiară. Și așa se face, dragii moșului, că rusul reușește dintr-o singură trecere să zdrobească revolta maghiară, să rezolve criza canalului și să amenințe occidentul cu utilizarea armamentului de distrugere în masă. xxxxxxxxAșa că mi-aș permite să afirm că Criza Canalului (scuza-ți CCCPhonia) a fost accelerată de situația din Ungaria și nu viceversa.
xxxxxxxxÎn care vedem împrejurările prin care Imre Nagy află, pe propria piele, cât adevăr zace în zicala internațională „Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești”.
xxxxxxxxIntrarea trupelor sovietice în Budapesta îi este comunicată telefonic lui Nagy de către generalul Béla Király. La ora 05.20 radioul v-a transmite un mesaj al primului ministru „Vorbeşte Imre Nagy, preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Ungare. Astăzi, în zori, forţele sovietice au început să atace capitala noastră cu intenţia vădită de a răsturna guvernul legal şi democratic al Ungariei. Trupele noastre luptă. Guvernul este la postul său. Aduc la cunoştinţă poporului ţării noastre şi lumii întregi acest fapt.” Atunci când evenimentele se vor precipita, la radio se va reda, în buclă, acest mesaj și imnul național.
xxxxxxxxDupă acestă ultimă intervenție, Naghy și alți membri ai guvernului său solicită azil la Ambasada Iugoslaviei. Ulterior acesta va fi păcălit și renunțând la statutul de azilant v-a fi arestat și deportat în România, astfel începând cu 23 noiembrie 1956 Naghy v-a avea domiciliul forțat într-o casă conspirativă din Snagov.
xxxxxxxxUlterior, în mod absolut normal pentru acele vremuri, fostul premier v-a fi readus în Ungaria și în urma unui „proces” v-a fi condamnat la moarte prin spânzurare, execuția având loc pe 16 iunie 1958.
xxxxxxxxÎn care aruncăm un ochi prin rubrica „Știați că?” și trebuie să ne mulțumim cu niște cifre.
xxxxxxxxÎn rândul revoluționarilor s-au înregistrat în jur de 3000 de victime, dintre care 1945 de morți doar în luptele din Budapesta iar numărul răniților a fost undeva în jurul a 13.000 de victime.
xxxxxxxxÎn contrapartidă, pierderile suferite de armata sovietică au fost mult mai mici: 660 de morți, 1.300 de răniţi şi 67 de soldați dați dispăruţi. Și în cazul lor grosul pierderilor înregistrându-se în luptele din capitală.
xxxxxxxxImediat după capitulare, zeci de mii de maghiari au fost arestați și aproape jumătate dintre ei trimiși în închisoare iar alți 350 executați (inclusiv elevul Péter Mansfeld, care a stat închis până când a împlinit vârsta majoratului, executat pe 21 martie 1959).
xxxxxxxxDe-a lungul următorilor ani se v-a vorbi tot despre zeci de mii de oameni : 27.000 de cetățeni persecutați, 16.000 de deportări, 100.000 maghiari exilați plus alte zeci de mii ce au părăsit țara pentru a scăpa de regimul comunist.
xxxxxxxxÎn 2 noiembrie 1957 pe piedestalul de pe care „a căzut” Stalin se decide să fie înălțat „un Lenin”.
xxxxxxxxÎn care aflăm atmosfera din bloc, de fapt privim pe gaura cheii la vecinul Ion. Cine la ora de fizică nu-și trăgea colega de țâțe știe că imaginea captată v-a fi reală dar mică și răsturnată.
xxxxxxxxCum era de așteptat reacțiile vehemente la situația din țara vecină apar preponderent în orașele cu centre universitare. Au loc manifestații puternice așa încât securitatea se vede nevoită să intervină stopând acest fenomen ce putea degenera provocând un alt focar în blocul comunist. Pornind de la realitatea maghiară (cenzura, represiunea postrevoluționară dar și zvonistica ce a făcut ca unii dintre unguri să nu poată distinge adevărul istoric) este absolut normal să deduc faptul că evenimentele de pe teritoriul țării noastre au suferit distorsionări puternice. Astfel evenimentele de stradă au fost mult diminuate, acoperite de derizoriu sau deturnate prin clasica fluturare a capei verzi.
xxxxxxxxCert este că în debutul evenimentelor din țara vecină, numărul românilor condamnaţi pentru acţiuni legate de evenimentele din Ungaria se apropia de 150, însă abia după ce Administratorul blocului a dovedit că-i stăpân pe situație, efortul securității a devenit demn de „directivele fundamentale ale socialismului” operându-se arestări și condamnări de ordinul zecilor de mii.
xxxxxxxxÎn momentul izbucnirii protestelor maghiare, Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu se afla în ţară plecat fiind pentru o întrevedere cu Broz (hai că v-am tras preșul, evident că-I vorba de Iosip Broz aka Tito). Asta înseamnă că iezii erau singurei și ăla micu de - i peltic s-a trezit responsabil cu instituirea măsurilor de carantină. Primul gând care i-a venit (mă rog, primul după „Să-I omorâm pe toți”) a fost să asigure „pâinea”, „circul” fiind la vecini. Astfel galantarele s-au umplut peste noapte, deturnând atenția de la evenimentele internaționale spre evenimente mult mai palpabile și comestibile. O altă propunere emanată , dar rămasă la nivelul „copii spun lucruri trăsnite”, a fost aceea de a mări salariile. Și să mai zici că istoria nu se repetă, trei decenii mai târziu : „ Am hotărât în această dimineață ca în u.. începând de la întâi ianuare să majorăm, în cursul anului viitor, retribuția minimă de la două mii lei la două mii DOUĂ SUTE lei.”
xxxxxxxxEvident că grosul tancurilor ce au tocat Budapesta au tranzitat teritoriul românesc , de fapt se pare că ele erau la noi în așteptarea acestei oportunițăți. Este la fel de adevărat că cu brațele deschise l-am primit pe Nagy, cu brațele deschise l-am predat pe Naghy. Și mai sunt absolut convins de faptul că o felie groasă din populația votantă a țării era încurajată să tremure la gândul că hoarda de copii, bătrâni și femei o să spargă blocada ridicată din piepți de Ivani și au să năvălescă asupra Ardealului.
xxxxxxxxCumva ambele țări s-au aflat cocoțate în același scârciob, când la noi regimul comunist părea că se învârte dar nu se înfiletează, la vecinii unguri șurubul se strângea constant. Când la unguri s-a descoperit că există cupluri maxime de strângere pentru șuruburi, la noi se practica strângerea pe uscat, vaselina fiind pe rație. Spre final, deși capra vecinului era pe zi ce trece mai grasă nu trebuie să uităm că ultimele trupe sovietice au părăsit teritoriul ungar în 19 iunie, anul de grație, 1991.
xxxxxxxxÎn care buzunărim un personaj ce pare picat din Monterey-ul lui Steinbeck, nu înainte de a efectua o panoramare a Pieței Corvin.
xxxxxxxxÎn fapt cei etichetați de Gerő ca fiind „provocatorii și hoardele fasciste” nu erau decât un eșantion eterogen al populației capitalei : muncitori, studenți, tineri, bătrâni, femei și copii la care s-au alipit soldați dezertori maghiari și sovietici dar și agitatori, profitori sau securiști sub acoperire. Aceste armată constituită ad-hoc a început să se condenseze în anumite regiuni ale capitalei. Aceste celule, de mărime și putere de foc variată, au devenit cunoscute după numele cartierului sau al zonei de cantonare.
xxxxxxxxDintre acestea, fără îndoială, cel mai fierbinte punct îl constituia grupul din zona cinematografului Corvin cu nu mai puțin de 1200 de „Corviniști”. Poziția strategică dar și pagubele produse inamicului au făcut ca ulterior acest grup să devină o țintă predilectă a setei de răzbunare sovietice. Încă de la debutul evenimentelor, grupul i-a avut la conducere pe Iván Kovács László și Gergely Pongrátz. Tot de grupul Corvin aparținea și elevul martir Péter Mansfeld, personajul reprezentativ pentru tinerii rămași în istorie ca „Băieții din Pest”. Pe lângă valoarea umană, nu poate fi neglijată nici puterea de foc a acestei formațiuni : 4 tunuri de 122mm, 3 tunuri antiaeriene dar și 11 tancuri sovietice T34 / T54.
xxxxxxxxFără doar și poate din această mulțime pitorească se distinge János Mesz a.k.a Falábú Jancsi / Tuskólábú / Tüzér Jancsi. Ușor identificabil datorită înălțimii și abia apoi datotită handicapului. Încins cu cartușieră, Mosin –Nagantul în mâini, PPSh-ul 41 atârnat pe umăr și binoclul de gât par elemente suficiente chiar și pentru Arnold în „Comando”. Greșit ! Eroul maghiar plusează și cu ceva elemente hollywoodiene a la indiana jones : bărbia bandajată și celebra pălărie Fedora.
xxxxxxxxNu se cunosc foarte multe despre trecutul său dar și așa s-au adunat suficiente picanterii ce vin să sprijine imaginea personajului creionat în zilele revoluției maghiare. Astfel după o dramă personală, János cade în patima băuturii, aceast stil de viață se va dovedi extrem de distructiv (atât la propriu cât și la figurat). Nu după mult timp primește 8 luni de închisoare pentru un incident de la metrou, incident în urma căruia își pierde atât libertatea cît și piciorul stâng . Se poate spune că abia după acest incident, Janko accede către statutul de „dibaci”, fiind consemnate o serie de probleme cu încălcarea legii (furturi, violență împotriva autorităților, scandaluri la beție etc.). Ca om, nu era chiar cea mai bună companie însă în luptele din capitala ungară se v-a dovedi un soldat excelent, curajos și cu calități native pentru a deveni lider.
xxxxxxxxDin 28 octombrie primește grad militar și ajunge sub comanda colonelului Pál Maléter, în Garda Națională, handicapul nu îl împiedică să se evidențieze ca tunar de excepție. Acestui personaj controversat îi este imputată și împușcarea lui Imre Mező, în asediul din Piața Revoluției.
xxxxxxxxFăcând parte din nucleul dur al grupului Corvin, v-a lupta până în ultima clipă jerfindu-se în lupta anticomunistă, rănile căpătate în luptele din 4 octombrie aducându-I moartea. Falábú Jancsi este imortalizat prin diferite plăci comemorative dar și datorită unor fotografii din timpul revoluției.
xxxxxxxxPrintre cele mai celebre fiind cele realizate de Erich Lessing, care îl înfățișează pe erou în dreptul Teatrului Erkel din Piața Köztársaság. Și revenind la oile noastre, acest personaj se găsește în „Biblia uniformelor” (20 th Century Military Uniforms) dar și în ilustrațiile prestigioasei Osprey ( The Hungarian Revolution 1956).
xxxxxxxxÎn care ambalajele răcoritoarelor și ale semințelor freamătă în cadență. Lumea se precipită către ieșire (chiar și cei ce au moțăit cuprinși de plictiseală) și câțiva metri de celuloid se irosesc.
xxxxxxxxPentru alții, numiți generic „occidentali” cred că fenomenul revoluției din 1956 are multe puncte grotești și greu digerabile dar, am pretenția că, noi ăștia din est încă n-am uitat și astfel putem să înțelegem cele întâmplate. Eu personal nu am nici un fel de problemă cu faptul că securiștii au fost omorâți și aninați, este regretabil că printre aceste victime este foarte posibil să fi fost și tineri ce efectuau „satisfacerea stagiului militar obligatoriu” dar într-un astfel de eveniment este absolut imposibil să obții rezultate similare cu manifestațiile de 1 Mai. Tot ca și muniție contra celor ce contestă evenimentele din 56, trebuie spus că Partidul a avut nu mai puțin de treizeci de ani în care să arunce cu lături sub care să ascundă adevărul istoric iar foamea și opresiunea se știe că nu oferă teren pentru dezvoltarea proprietăților cognitive.
xxxxxxxxAcest articol s-a născut în paralel cu lucrarea intitulata „Ruskik Haza ! ” deci primul scop ar fi acela de garnitură la vigneta /diorama, al doilea scop este acea de a profita de acest hobby pentru a mai afla câte ceva din mediul înconjurător, al treilea este acela de a mobila acest spațiul. În al patrulea, dar nu în ultimul rând, este de a vă sensibiliza.
xxxxxxxxSunt puțin panicat dacă parcurgerea acestor rânduri nu v-a mișcat câtuși de puțin (exprimarea agramată este involuntară și constituie bonus).
xxxxxxxxSă mai fac o încercare:
PvhbJ5z.jpg
xxxxxxxxErika Szenes, o fată orfană, în vârstă de 15 ani se afla în capitală unde urma cursurile unei profesionale și visa să ajungă bucătăreasă.
xxxxxxxxAceastă fotografie care a făcut înconjurul lumii, este cel mai bun ambasador al luptei anticomunism. Din păcate la câteva zile după developarea acestei fotografii, fetița moare în focul luptelor, înecându-se cu sângele ce-i gâlgâia din jugulară secționată de glonț.
xxxxxxxxUn P.S. la generic. Monumente comemorative ale Revoluției din 1956, cu care m-am intersectat în pelerinajul machetistic
xxxxxxxxCel mai impresionant, din puținul văzut de mine, este la Mosonmagyaróvár (1) cu atât mai mult cu cât am ajuns acolo „pe o scurtătură„ Tesco – Engler Hotel (2013). Ulterior (adică anul acesta) am aflat că ansamblul monumental este închinat Revoluției din 56.
xxxxxxxxLa Békéscsaba (2) , fotografia este din 2015, monumentul este pe malul canalului de lângă sala de expoziție. Interesant este faptul că popicul de lemn nu este rupt accidental, fiind vrerea artistului. Acest efect eu îl interpretez ca o recunoaștere a schismei existente – revoluție vs. contrarevoluție.
xxxxxxxxMonumentul din Miskolc (3) pare o realizare din epoca socialistă, cu dânsul m-am întâlnit în 2016. Și acesta creație este încriptată, am fost bucuros să identific personajul cu steagul găurit deci categoric 1956. Funny este (de fapt paranoid- mioritic) că atunci când am văzut sicriul și tânărul cu drapelul „revoluției noastre” primul gând a fost : „Să-mi bag, ăștia au făcut un ditamai monumentul contra revoluției din România.”
xxxxxxxxInteresantă este abordarea din capitala ungară. Locul unde proiectilele au lovit zidurile, la Ministerul Agriculturii, a fost imortalizat prin fixarea unor măciulii din bronz. Mi-am propus ca în acestă viață să vizitez zona pentru un studiu retroactiv.
xxxxxxxxAcei cari nu vrea să vad filmu, căi atrage Antenele, ghidul le zice să bage ciobu pe lung și să bea și niște detartant de veceu, pe veceu.
xxxxxxxxPrin 2003, pe când lucram la Ferma PIC din Vasilați , am observat cum pe fiecare boxă aveau loc lupte între purceluși până se stabilea o ierarhie. Din când în când aceste dispute reapăreau sau erau provocate cu ocazia lotizărilor. Nu de puține ori m-am gândit la purcelușii ăia care se agitau continuu iar la final toți ajungeau la abator (nu folosesc formularea „ajungeau fără excepție la abator” deoarece dintre ei mai mureu până la livrare)……
xxxxxxxxEvident că acest final de, să zicem, articol se dorește o dizertație și ca atare nu îmi permit să abordez tema, așa că mă rezum doar la discuții meteorologice : Este vremea să rezolvați chestionarul
Subliniați termenii care vă par cunoscuți, în lumina sus-cititului articol
1.Practica agricolă
2.Mineriadele
3.Lumina primită în urale
4.Nu ne vindem țara!
5.Săptămâna fără soț
6.Marin Munteanu de la Piață
7.AMR 123
8.Săpunul Fa
9.1989
10.Două ore de TV
Se va nota câte un punct pentru fiecare dintre enunțurile care ți-au provocat reacție.
Dacă ai între 0,5 și 9 puncte, te invit să treci la pasul 2 al chestionarului
Dacă ai zero puncte, ne cerem scuze că nu avem amintiri comune și sperăm ca începând cu anul viitor acneei tale să-i scadă cupa la un „B”
Dacă aveți 10 puncte, vă salutăm cu cel mai al dracului respect și vă teleportăm la pasul al III-lea
Recunoașteți cât mai mulți dintre ungurii sub acoperire
1.Ion Iliescu
2.Vecinu cu bormașina
3.ANAF
4.Fernando de la Caransebeș
5.Migrena (a ta sau a partenerei)
6.Ospătarul de la Saturn
7.Soacră-ta
8.Scamatorul brunețel de pe traseul lu 41
9.Oreionul din vacanța mare
10.Grigore Gheba
Se va nota câte un punct pentru fiecare dintre numele deconspirate.
Dacă ai între 0,5 și 9 puncte, te invit să treci la pasul 3
Dacă ai zero puncte, apreciem faptul că păstrezi pemanent puțin Ardeal pe sub unghii și între dește dar în rest : Örülünk, hogy létezel !
Dacă aveți 10 puncte, vă salutăm cu cel mai al dracu respect și vă rugăm să poftiți la pasul 3
Așezat în fața monitorului, laptop, tabletă, smartphone etc. se execută shut down, în ecran îl vei vedea pe CEL care poate schimba ceva.
P.S. Dacă n-ai acces la tehnologie uită-te măcar, într-un lighian cu apă.
xxxxxxxxDacă vrei să aprofundezi, nu-I tocmai locul potrivit dar pe post de pop-corn este numa bine.
http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2006-10-28/o-revolutie-neterminata-ungaria-1956.html
https://hu.wikipedia.org/wiki/Sort%C5%B ... l_1956-ban
https://hu.wikipedia.org/wiki/Mesz_J%C3%A1nos
https://www.memorialulrevolutiei.ro/ind ... sa-terorii
http://www.revistamemoria.ro/nr-18-4-1996/
xxxxxxxxDacă vrei doar să te uiți pe poze.
https://kids.kiddle.co/images/1/10/Eastern_block_flags.png
https://historia.adhst.ro/img/articles/ ... tos_14.jpg
http://assets.dilemaveche.ro/2017/11/06/foto5.jpg
https://3.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... os-007.jpg
http://static.origos.hu/s/img/i/1610/20 ... =946&h=658
https://d.ibtimes.co.uk/en/full/1560569 ... 511a3afb76
https://d.ibtimes.co.uk/en/full/1560568 ... 67a445fb92
https://gdb.rferl.org/71A357DC-84DE-4F0 ... 3_r1_s.jpg
http://www.terrorhaza.hu/files/lead_ima ... 1465469523
http://assets.dilemaveche.ro/2017/11/06/foto1.jpg
http://www.americanhungarianfederation. ... ocziUt.jpg
https://3.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... os-001.jpg
https://4.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... os-009.jpg
https://hungarytoday.hu/wp-content/uplo ... 7498_o.jpg
https://d.ibtimes.co.uk/en/full/1560563 ... d2700fd6a8
https://d.ibtimes.co.uk/en/full/1560525 ... e49feec892
https://d.ibtimes.co.uk/en/full/1560542 ... 69f7e20298
https://2.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... es-004.jpg
http://assets.dilemaveche.ro/2017/11/06/foto4.jpg
https://2.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... es-020.jpg
https://3.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... es-022.jpg
http://warfarehistorynetwork.com/wp-con ... 49x300.jpg
http://www.allworldwars.com/image/140/Hungary1956-3.jpg
http://forthesakeofhumanities-10.wikisp ... ghter.jpeg
https://dailynewshungary.com/wp-content ... 1956-2.jpg
https://dailynewshungary.com/wp-content ... a-1956.jpg
https://d.ibtimes.co.uk/en/full/1560567 ... 9bda7713b9
https://d.ibtimes.co.uk/en/full/1560522 ... 5114566172
https://d.ibtimes.co.uk/en/full/1560521 ... 7b6ce3fee1
https://timedotcom.files.wordpress.com/ ... y=85&w=567
https://libcom.org/files/imagecache/art ... patrol.jpg
http://www.digi-world.tv/wp-content/the ... h=430&zc=1
https://1.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... es-018.jpg
https://i.pinimg.com/564x/e6/d7/52/e6d7 ... 7371a5.jpg
https://3.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... es-023.jpg
https://3.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... es-024.jpg
https://1.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... es-014.jpg
https://3.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... os-016.jpg
https://joeilling.files.wordpress.com/2 ... es-015.jpg
http://cdn.playbuzz.com/cdn//9bbe2fd4-3 ... daa0fe.jpg
https://i.pinimg.com/564x/09/5a/f2/095a ... 25cfce.jpg
https://laststandonzombieisland.files.w ... .jpg?w=899
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ ... orvin1.jpg
https://1.bp.blogspot.com/_oIAhQMTG-dU/ ... os-017.jpg
http://www.freedomfirst1956.com/october ... evolution/
http://2.bp.blogspot.com/_wqfeIvKM69w/S ... esized.jpg
https://secure-images.rarenewspapers.co ... age017.jpg
http://revistasinteza.ro/wp-content/upl ... -Kadar.jpg
Statistics: Posted by alexie — Mon Aug 06, 2018 1:34 am
]]>
Așa cum în alte capitole ne-am ocupat de nave de plan secund (vezi. ) sau de nave importante (vezi. ), azi atenția ne este acaparată de nava simbol a litoralului românesc :
Nava a fost lansată la apă în 28 mai 1942, la „maternitatea” Harland & Wolff și a primit „punctaj” bun pentru cele 7.355 tdw, 131 metri lungime, 17 metri lățime și cei 10 metri înălțime. Și așa cum faima mea este potențată de faptul că sunt conațional cu Eminescu și destinul navei noastre a fost influențat de faptul că vestitul Titanic s-a născut tot în șantierul din Belfast.
La naștere a primit numele de „Empire Strength” , un nume cam belicos pentru acest cargobot frigorific ce aparținea de Blue Star Line ltd. După război își schimbă atât numele (Saxon Star) cât și proprietarul (Leyland & Co.), o perioadă păstrându-și numele deși se mai mărită de câteva ori. Cert este că în anul 1961 purta numele de Redbrook. Să recapitulăm împreună : Puterea imperiului, Steua Scoțiană și Pârâul Roșu. În anul 1965 se întâlnește cu celebrul armator grec Aristotel Onassis, acesta „se îndrăgostește” instant și cucerit fiind de siguranța sugerată de nume (Redbrook
) o botează E. Evangelia. Dânsa devine proprietatea lu Hegif Compania Naviera S.A. firmă grecească și după trei ani de mariaj fericit, Evangelia își etalează nuri pe litoralul românesc.Ca orice Evanghelie care se respectă și despre aceasta există multe versiuni, dar numai patru (coincidență ?) pot fi considereate de referință.
Evanghelia după Marcu – sinopsis
Se făcea că era 15 octombrie 1968, zorii zilei trebuiau să apară în scurt timp asta dacă nu cumva se rătăceau datorită unei cețe groase. Nava grecească confundă luminile din satul pescăresc (cunoscut apoi mai sub numele „Costinești – Stațiunea Tineretului”) cu luminile portuale ale Constanței și se repede perpendicular pe țărm . Nava pintenează ceața și rocile calcaroase. Aici se face tranziția de la religia creștină la religia cinematografică și astfel camera prezintă o compoziție demnă de Pintilie (expl. „De ce trag clopotele, Mitică ?”)
Noapte, tăvăluguri de ceață și o ceată de țigani care arde cărămizi, la malul mării. Un huruit înspăimântător și o siluetă apocaliptică sparge ceața. Stolul de cărămidari se împrăștie în cele patru zări (puțin probabil că și pe direcția est dar este vorba de hiperbolă sau ceva gen) stigând : Rușii ! Vin Rușii, mâncați-aș ! Lucru absolut firesc dacă ne amintim că la sfârșitul verii rușii erau prin Cehoslovacia. Filmul se sfârșește în stilul inconfundabil al maestrului : Valuri ce aduc pe mal sute de portocale zemoase, Crăciun în luna lui brumărel. Evident scena v-a fi furată mișelește de HBO (vezi Boardwalk Empire).
Evanghelia după Matei – sinopsis
Se făcea că era 15 octombrie 1968, zorii zilei trebuiau să apară în scurt timp, nava grecească se îndrepta către Constanța. Căpitanul navei suferă de DID cu nuanțe zoomorfe, adică este cetățean grec de naționalitate română și beat ca un porc. Urmează o explozie apocaliptică, iar cea ce a mai rămas din navă se îndreptă către satul pescăresc (cunoscut apoi mai sub numele „Costinești – Stațiunea Tineretului”). Aici se face tranziția de la religia creștină la religia cinematografică și astfel camera panoramează „Explozia”, pelicula din 1973, pentru ca ulterior să poposească pe capodopere mai mioritice. Conform unor pilde, urmele de gloanțe și găurile din bordaj au apărut ulterior, în cadrul instrucției ”norocoșilor” ce băgau doi ani de marină. Alte povețe atribuie urmele de obuze iepurașilor de câmp de pe poligonul de la Vama Veche. Noi amănunte apar în ediția revizuită și adăugită a lui Matei, astfel pagubele carcasei sunt puse încă o dată pe seama Marinei Militare Române, pe când aceasta încolțise un nucleu terorist ce-și făcea veacul prin epavă, cu ocazia revoluției din 89. Și acest film are un final grandios, Armada din anvelope de tractor iau cu asalt epava. Genericul se scurge pe ecran, imaginea de fundal o constituie stindardul ce fâlfâie în vânt, tigva rânjește arogant încadrată de autogen și baros.
Evanghelia după Ioan – sinopsis
Se făcea că era 15 octombrie 1968, se mijea de ziuă printr-o ceață groasă. Nava grecească transportă marfă de contrabandă (în acele zile tulburi ce nu se putea încadra în rubricile : Ziarul Scânteia, Sardine în suc propriu, Gumela sau Săpun Cheia era considerată contrabandă) și dintr-o gravă eroare de pilotaj ajunge să eșueze pe litoralul românesc, în dreptul unui sat pescăresc (cunoscut apoi mai sub numele „Costinești – Stațiunea Tineretului”). Aici se face tranziția de la religia creștină la religia cinematografică și astfel camera captează imagini demne de „Acțiunea Autobuzul”. Pentru a preveni contaminarea ideologiei comuniste într-un timp record plaja este înțesată de TV-urile grănicerilor, TV-urile ambulanțe, IMS-urile MAI și câteva Dacia, negre 1-B- trei cifre. Se instituie un embargou drastic, echipajul fiind consemnat pe navă până la elucidarea incidentului. Izolarea a durat trei săptămâni, blocada fiind spartă în fiecare noapte de câte un localnic dornic de un troc reciproc avantajos. Treptat fiecare marinar s-a reîntors pe meleagurile natale, cel mai probabil vânduți autorităților elene la un curs ce se raporta la paritatea marcă / sas. Ulterior nava a fost „decontaminată” de tot ce era occidental sau potențial occidental iar epava a intrat în patrimoniul R.S.R. iar poporul nu a întârziat să-și tragă partea. Că ce proverb poate fi mai românesc decât „Să vii de la muncă cu mâna goală este ca și cum te-ai închina la Aghiuță”
Evanghelia după Luca – gata cu sinopsisurile
Se făcea că era 14 octombrie 1968, încă o zi rezervată „bunăstări și dezvoltării națiunii”, Grupul de Intervenții și Salvare Navală al portului Constanța intră în state de alertă după primirea unui SOS de la bordul unei ambarcațiuni de tip cargo, ce naviga sub pavilion elen. Astfel se pun bazele unui thriller hollywoodian dar se obține doar un flashback „ D-ale carnavalului”.
Nava salvator, Voinicul, părăsește în grabă rada portului Constanța și se îndreaptă către grecii aflați în dificultate. Nu mică îi fu mirarea comandantul Mircea Ionescu când, odată ajuns la locul tragediei, pe luciul apei nu întâlni nici un fel de ambarcațiune.
Urmează un nou contact radio, un nou set de coordonate transmise de greci, o nouă serie de căutări zadarnice între Gura Portiței și zona Vadu, timp și combustibil consumat fără nici un rezultat palpabil (probabil mesajul SOS era : Cal la G7 , Cal Troian evident). Se inițiază un nou contact radio însă din partea grecilor nu se obține nici un fel de răspuns. Ghinionul grecilor, norocul lor până la obținerea dovezilor contrarii, este că la comanda Voinicului este Nicolae Mircea Ionescu, este un bătrân lup de mare care nu intenționează să abandoneze misiunea de salvare. Se solicită ajutor din partea navei Albatros, navă de salvare cu pescajul mai mic și astfel cu posibilitate crescută de a verifica apele mici din zona țărmului. Ba, mai mult, dând dovadă de fler, comandantul solicită Albatrosului să înceapă căutările de la polul opus coordonatelor oferite de greci. Nu după mult timp, pornind căutările din sudul litoralului, nava grecească este localizată.
Se făcea că era 15 octombrie 1968, zorii zilei trebuiau să apară în scurt timp, cargobotul E. Evangelia a fost găsit eșuat pe singura limbă de nisip a zonei calcaroase din vecinătatea unui sat pescăresc (cunoscut apoi mai sub numele „Costinești – Stațiunea Tineretului”). La scurt timp, Voinicul ajunge în proximitatea Albatrosului și se începe elaborarea unui plan de dezeșuare (autorul articolului consideră că un cuvânt greu de tipul „dezeșuare” trebuie să beneficieze de un alt cuvânt dodoloț, pentru echilibrare, am avut de ales între „septentrional”, „psefitic” și „elaborat”). Ca primă măsură, echipajul elen primește dispoziția de a stabiliza nava prin coborârea ancorelor și apoi scăderea pescajului prin debalastrare.
Voinicul, în conformitate cu numele, se ancorează la o adâncime ce-i oferă siguranță și eficiență, începe să tragă nava grecească din zona periculoasă. După câteva ore de manevre se reușește repunerea Evangeliei pe linia de plutire. Nava grecească este ancorată la o adâncime sigură iar salvatorii se retrag în portul Constanța pentru realimentare.
Se făcea că era 16 octombrie 1968, Voinicul își recapătă vechea poziție urmând să finalizeze operațiunea începută în ajun. Putem să ne imaginăm stupefacția comandantului când a fost informat despre faptul că parâma este prea scurtă, de fapt pe timpul nopții nava elenă își schimbase poziția. Mai bine zis, Evangelia se afla iar în situația de navă eșuată, cu diferența că acum mușcase zdravăn din teritoriul românesc. Căpitanul trimite un scafandru să inspecteze chila navei iar suspiciunile-i sunt confirmate de raport. Conform acestuia, nava a fost eșuată în mod intenționat, gradul de deteriorare a elicei indicând faptul că la momentul impactului se încerca obținerea vitezei maxime.
În conformitate cu noile informații, operațiunea de salvare se oprește existând suspiciunea intenției de fraudare a firmei de asigurări. Aici se face tranziția de la religia creștină la religia cinematografică și astfel mâinile caută semințele, timp în care pe ecran se derulează intriga din „Racolarea”.
Aflându-se despre stoparea acțiunii , dinspre nava grecească se aude un vuiet puternic, ceva ce se poate transpune în scris de forma „Țițilii – Mițilii”. Comandantul Grupului de Salvare se deplasează la bordul navei elene pentru a afla detalii, aici omologul său încearcă să îl mituiască în încercarea de a mușamaliza frauda. Până acum nimic deosebit, aș îndrăzni să afirm, dar obiectului mitei i-ar trebui dedicat un întreg eseu. Ce credeți că a oferit grecul ?
Ați zis „Calul Troin”? , nota 4 și ne vedem în toamnă.
Căpitanul grec oferă ca mită o geantă diplomat plină cu drahme grecești !
.....................................................................................................................................
Evident că eroul nostru refuză mita, autoritățile române sesizează firma asiguratoare, planul grecilor este dejucat, Onassis este la fel de bogat dar se putea și mai bine. Echipajul grec părăsește nava, aceasta devine proprietatea statului român, bunurile de la bordul ei sunt luate în custodie de Navrom (inclusiv un motor naval de mici dimensiuni descoperit într-una din magaziile Evangeliei).
Este de presupus că știți, în 1956 eu nu eram prin zonă (poate doar dacă practicați budismul) așa că informațiile sunt culese de ici-colo (cu accent pe „ici”). Sunt multe informații pe acest subiect, aproape toate dedulcindu-se la „copy/paste” și în lipsa unor dovezi palpabile cam toate virând spre Can-Can sau maxim, genul beletristic. Nu intenționăm, nici eu nici acest articol, să facem notă discordantă iar aceste vorbe constituie un preambul pentru a doua perlă, aceasta trebuie admirată cu tot cu montiură :
„Pe 6 Ianuarie 1969, o nava soră cu Evangelia, tot grecească, pe nume Anastasia, a eșuat în condiții identice la Movila Sara (zona Constanța Sud-Agigea). Cu singură diferență că a fost ales un timp nefavorabil, care, totuși, în situații clasice de navigație nu ar constitui motiv de eșuare. Și de această dată Grupul de Salvare a intervenit rapid, însă la comanda salvatorului Voinicul nu se mai afla Mircea Ionescu ci un secund. Nava Anastasia a fost declarată eșuată iar grecii și-au încasat banii de la asigurator. Legenda mai spune că fata secundului de pe salvatorul Voinicul s-a măritat cu un ofițer grec, părăsind România la scurt timp după acest eveniment…..”
Deoarece unele persoane pot fi mai lipsite de răbdare, până când ajung să culeg a treia perlă, vă ofer în exclusivitate accesul la această salbă.
Și perla numărul trei, conform articolului constănțean, în anul 2005 o armată de avocați reprezentând interesele urmașilor lui Onassis, urmăreau să obțină de la statul român „milioane de dolari”. Se motiva că E. Evangelia a reprezentat o donație generoasă a miliardarului grec către statul român iar beneficiarul nu a respectat condițiile din contractul de donație. Ulterior acuzațiile sunt retrase și toată lumea revine la vechile activități.
În concepția mea, profană, prima perlă este dată de propoziția ce relatează darea de mită, perla numărul doi este dată de multitudinea de cuvinte prin care se subliniază că doar eroul era incoruptibil iar perla numărul trei este, cu voia dumneavoastră, afirmația conform căreia demersurile întreprinse de urmașii lui Onassis „au fost date peste cap de presa locală din Constanța”
Și pentru că suntem păstorite pe aceleași poteci cu iarbă fragedă, nava E. Evangelia v-a continua să se degradeze din cauze artificiale (vezi ) și naturale (în iarna lui 2012 castelul navei se desprinde căzând în interiorul navei) iar orice inițiativă de a încetini acest lucru este sortită eșecului. Astfel un ONG, care în anii trecuți, își propunea reabilitarea acestui simbol al litoralului românesc a trebuit să abdice în fața indolenței autorităților (nu-I așa că prietenii lui FAMO cunosc sentimentul ?).
Bibliografie
Sursă foto
Restul fotografiilor aparțin autorului
Statistics: Posted by alexie — Sun Jul 08, 2018 10:30 pm
]]>
Statistics: Posted by Olaf The Viking — Mon Feb 09, 2015 4:21 pm
]]>
]]>
Acestia erau impartiti dupa cum urmeaza :
-Oficiali de razboi 12 – e vorba de Capitan , capitán de fregata, locotenenti, locotenenti de fregata si suboficiali si oficiali maiori 9 - contabil, capelan, doctori piloti( echivalentul statului major francez).
- 21 de oficiali de mare; aici intrau contramaistrii, tamplar, calafatuitor, scafandru(scufundator, mai bine zis), bucatar, armurier, maistrii de vele, capitan de barca(barca comandantului)
- 112 oameni ce formau infantería de marina
- 53 trupa de artilerie si 80 de tunari.
- 100 de marinari
- 144 de musi( grumetes 120 si pajes 24)
S-ar putea ca la traducerea sa functiilor sa fie mici probleme si imi cer scuze pentru asta. Insa e destul de greu a echivala functiile si grádele din acea época cu cele de azi. Pentru restul textului un sunt probleme.
Cele bune.
Sursa:
http://www.musee-marine.fr
http://www.todoababor.es
Statistics: Posted by Dumitru Popa — Sun Feb 08, 2015 1:30 pm
]]>
- 1 ancora mare si un ancorote, de rezerva.
- Segmente de arbori de schimb cu metri intregi de parame si cabluri de reserva.
- Macarale si capete de berbeci
- 4.440 de ghiulele de tun de diferite calibre, adica 50 de tone, care insemna 60 de ghiulele pentru fiecare gura de tun.
- Butoaie cu fitile pentru darea focului la tunuri( acestea erau de ardere rápida sau cu ardere intarziata)
- Srapnele proiectate pentru tunuri( cu acestea se “maturau”, puntea navei inamice si o salva cu astfel de proiectile facea de obicei vicitme sau raniti in masa)
- Tacuri pentru incarcarea tunurilor
- 70 de sabii si machete( niste cutite de lupta de dimensiuni ceva mai mari)
- 340 de pusti, moschete si pistoale, invelite in panza impermeabila sau in lazi.
- Butoaie cu cartuse pentru ele
- Pedreros ( tunuri de calibru mic, ce se montau pe copastie)cu suportii lor de montaj pe copastie
- Munitia pentru ele
- Lampase si felinare
- Bare de lemn pentru manevrarea tunurilor( faceau parghie la roata afetului pentru miscarea tunului)
- Balize de ancora( se legau de ancora la lansare si apoi in caz ca se rupea folosea la identificarea pozitiei ancorei si recuperarea ei)
Sa trecem la rezervele de hrana. Nava era in sine un adevarat depozit , atelier, arsenal si o reserva de alimente si apa pentru o iesire si supravietuire pe mare( inclusiv actiunile de lupta) pentru o perioada intre trei si sase luni.
-25.920 kg. de faina, folosita pentru fabricarea de paine.
-52.000 kg. de pesmeti sau biscuiti de mare cum se mai numeau, fiind baza alimentatiei pe mare. Erau deosebit de duri, uscati si se conservau ani de zile in depozitele marinei.
-14.300 kg. de fasole
-2000 kg. de orez
-15.000 kg. de carne si slanine( carnea la bord se lua in buoaie conservata in sare si constituía singura sursa de proteine)
- 350 kg. de zahar
-1.050 kg. de peste sarat. Un prea placea echipajului adesea fiind suspectat de intoxicatiile de la bord.
-1.100 kg. .de branza. Acesta era cascaval ( fiti linistit nu cred ca cel ce il cunoastem noi) si branza de Holanda pentru ca se considera ca se pastreaza mai bine.Branza un era un complement ca in ziua de azi se folosea ca un sustitut pentru peste si carne.
-101.000 litri de vin, vin rosu exclusiv( ratia era de 1 litru de om pe zi, iar rezervele erau de sase luni; lipsa bauturii la bord putea fi o sursa importanta de neplaceri pentru un capitán. Era de multe ori folosita in scop stimulativ , uneori marind ratia in ziua in care era mai mult de lucru). Evident capitanii care aveau o leafa mai consistente fata de trupa avea propia reserva de vin ( evident de alta calitate, in functie de buzunar), in cabina folosit si in scopuri de protocol cand nava era vizitata de vre-un amiral sau vre-o autpritate.
- 2.880 kg. de sare, unicul mediu de conservare a alimentelor din época, la bordul navelor.
-210.000 litri de apa( 309 litri de apa la 100 de oameni pe zi). Rezerva de apa era pentru cel putin trei luni.
1.440 litri de otet. Era folosit pentru a ada gust alimentelor, la diferite actiuni de curatire a a navei si pentru conservarea apei. Aceasta se “taia” cu otet, pentru ca deja cam dupa sase saptamani , in butoaie va imaginati cam ce gusta vea.
- 500 de gaini, 48 de rate si 36 de porumbei(vii)
- 8 boi, 2 vaci de lapte, 4 scroafe, 12 porci, 6 vaci, 24 curcani. Animalele arau rezervate statului major si bolnavilor. Erau pastrate pe punte sau intre punti, impreuna cu oamenii, asa ca va imaginati mirosurile de pe acolo. Se deschideau adeseori sabordurile pentru ventilare. Prezenta animalele vii la bordul navelor epocii era ceva natural. Capitanul si statul major aveau cerul gurii mai pretentios. Insa de retinut ca se cumparau pe propia lui cheltuiala sau a suboficialilor si oficialilor de la bord, fiecare cu grupul sau.
Deci cam aceasta era lista de necesitati la iesirea pe mare. In functie de numarul de nave din flota, unui guvern din acea época ii venea destul de greu de a o mentine si intretine . De aceea pe timp de pace numarul de nave si echipaje active scadea mult. Dar acesta e alt subiect.
Dar sa vedem acum dotarea unei astfel de nave.
- Statul major compus din 17 oameni: 1 capitan, 1 locotenent de navio, 5 loctiitori pentru locotenent, 5 sublocoteneti(alférez de navio), 1 capitan pentru corpul de infanterie de la bord, 1 preot si un doctor.
- 93 de suboficiali de marinerie, foarte especializati pe functii de pe nava( pilot principal, contramaistrii, tamplari, armurier si maistrii de la vele)si se ocupau de buna intretiere a navei ( cu oamenii din subordine, evident), supravegherea marineriei si erau de fapt legatura statul major si marinarii de la bord.
- 585 de marinari, intre care: 13 gavieri- se ocupau de intetinerea si manevrarea gabiilor fiind alesi dintre cei mai experimentati marinari, avand fiecare dintre ei un arbore determinat.
10 timonieri sub directa comanda a pilotului principal. Evident se ocupau de manevrarea timonei.
497 de marinari impartit in intretinerea puntii si intretinerea si manevrarea arboradei.
65 de musi acestia se pregateau pentru a deveni marinari (pajes) sau suboficiali(grumetes)
- 130 de oameni ca trupa de infanterie. Aveau rol militar si d epolitie la bord. Ca rol militar erau folositi in lupta, abordaje sau in actiuni pe uscat( de debarcare). De asemenea mai erau utilizati si pentru servicii la bord, dar un urcau in arborada. De asemenea puteau fi o reserva pentru completarea marineriei la bord.
- 33 de oameni cu diferite servicii la bord cum ar fi : ajutor de medic, armurier, ajutor de armurier, muncitori civil imbarcati, dulgher, servitori la dispozitia statului major si pentru capitán, bucatar, brutar.
Statistics: Posted by Dumitru Popa — Sun Feb 08, 2015 1:29 pm
]]>
Nava de linie de 74 de tunuri, era principala nava de razboi de la sfarsitului de secol XVIII, coloana vertebrala a celor trei mari puteri maritime europene; Anglia, Spania si Franta.
Puntea artileriei principale trebuia sa suporte greutatea bateriei formata din imponentele tunuri de 36 libras, fiecare de mai mult de 4 tone .Pe puntea a doua era artileria de calibru mai usor, iar in cala trebuiau sa incapa alimente pentru sase luni si apa pentru 12 saptamani.
Coca se ridica sapte metri peste nivelul marii cu trei arbori impozanti, principalul ajungand pana la inaltimea de 70 metri cu o impresionanata velatura ce atingea pana la 2500 m2, care ajuta nava sa atinga peste zece noduri in conditii meteorologice normale si vant bun. Pentru virare aveau nevoie in jur de 10 pana la 15 minute, in functie de experienta si indemanarea echipajului si a conditiilor meteo.
Ca dimensiuni generale avea in jur de 57 m. lungime, 15 m. latime, pescaj 8 metri, inaltimea arborelui principal putea atinge si 70 metri .
Ca idee pentru construirea unei astfel de nave se necesitau cam 100.000 ore de munca, 2.900 de stejari, 60 tone de intarituri, de fier si lemn, in jur de 250 de arbori de rasinoase pentru arborada. Lungimea tuturor paramelor pentru manevre atingea cam 40 Km.
Pregatirea de razboi a navei ce dura in jur de cateva saptamani era destul de laborioasa si pentru sase luni de misiune( cam ca si in zilele noastre), erau necesare o multime de materiale, pentru lungile iesiri pe mare, unde natura si inamicul puteau aduce multe probleme care trebuiau solutionate in mijlocul marii, pentru a mentine nava in conditii de lupta si in conditii de asigurare a vietii echipajului.
Statistics: Posted by Dumitru Popa — Sun Feb 08, 2015 1:28 pm
]]>
Kurt Adolf Wilhelm Meyer (23.12.1910 – 23.12.1961), s-a născut în Jerxheim, Germania, într-o familie modestă. Tatăl său a lucrat ca muncitor şi în Primul Război mondial a obţinut gradul de sergent major, ulterior fiind lăsat la vatră în urma rănilor suferite.
După încheierea studiilor, Meyer a lucrat ca ucenic pe lângă un negustor, ulterior în construcţia de drumuri pentru ca, mai apoi, să lucreze ca poştaş. Oportunitatea de a-ş schimba destinul s-a ivit atunci când a decis să se alăture forţelor poliţieneşti din Mecklenburg, cererea fiindu-i acceptată în octombrie 1929. Această schimbare avea să aducă după sine şi o mare încercare pentru tânărul Meyer, din acestă confruntare cu soarta trăgându-i-se porecla „Panzermeyer” ce avea să îl însoţească toată viaţa.
În perioada în care studia la Academia de Poliţie din Schwerin, tânărul a vrut să-i joace o festă unui coleg, a urcat pe acoperişul unei clădiri cu intenţia de ai turna acestuia o găleată cu apă în cap. Însă tânărul alunecă şi cade de pe acoperiş, căzând în picioare şi alegându-se cu aproape 20 de fracturi, era de aşteptat să moară în urma acestor traumatisme. După o perioadă de convalescenţă, Meyer revine printre colegii săi, supravieţuirea şi refacerea uimitoare atrăgându-i porecla de „panzermeyer”, cu aluzie directă la rezistenţa demnă de un tanc. După unele surse s-ar părea că din această cascadorie s-a ales cu un picior mai scurt, ceea ce a necesitat purtarea unei ghete ortopedice. Chiar dacă n-or exista dovezi fotografice, acest lucru pare plauzibil dacă ne gândim că o tălpică mai groasă poate face ca acest handicap să treacă neobservat. Dacă tot m-am băgat în amănunte medicale pot să afirm, cu certitudine, că acele fracturi i-au generat dureri pe toată durata vieţii iar nămolul de pe front nu a avut efecte terapeutice. Dar să lăsăm speculaţiile şi să trecem la probe verificabile.
Devine membru al Partidului Naţional-Socialist al Muncitorilor din Germania (NSDAP) pe 1 septembrie 1930, ulterior arătându-şi disponibilitatea de a se alătura Schutzstaffel. Este acceptat în 15.10.1931 şi asimilat Regimentului 22 SS (22 SS-Standarte) cu sediul în Schwerin iar pe 10 iulie este ridicat la rangul de SS-Untersturmfuhrer (sublocotenent).
În mai 1934 este transferat la prestigioasa unitate SS, Leibstandarte SS Adolf Hitler (LSSAH) unde, pe 10 martie 1935, este avansat la gradul de locotenent (SS-Obersturmfuhrer) şi preia comanda Companiei 14 antitanc (14 Panzerabwehrkompanie LSSAH). Postură din care participă la anexarea Austriei şi ulterior, ocuparea Cehoslovaciei.
Campania din Polonia reprezintă botezul focului pentru tânărul SS-Hauptsturmfuhrer, pe 7 septembrie 1939 Meyer este împuşcat în umăr şi în ciuda acestui lucru, căpitanul alege să rămână pe câmpul de luptă, fapt care va duce la decorarea sa (Crucea de Fier cls.II- 25.09.1939).
După Polonia, Meyer a fost transferat la un regiment de recunoaştere – 15 Kradschutzenkompanie. Astfel călare pe motocicletă avea să participe la Invadarea Franţei şi la campania din Ţările de Jos. Dupî Campania din Vest, Meyer primeşte Crucea de Fier Cls.I , 15 Kradschutzenkompanie este asimilată de Regimentul de recunoaştere (Aufklarungsabteilung) iar în urma avansării în grad Meyer devine SS- Sturmbannfuhrer.
În invazia din Grecia, tânărul maior îşi demonstrează calităţile de lider şi temeinicele cunoştinţe tactice. Grupul său de asalt are un rol crucial în capitularea oraşului Kastoria, trebuie menţionat că Meyer nu a ezitat să utilizeze grenade pentru a-şi împinge, de la spate, subordonaţii. Pentru cucerirea oraşului grecesc şi capturarea a circa 1700 de militari eleni, Meyer primeşte Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (18.05.1941).
În iunie 1941 se declanşează Operaţiunea Barbarossa iar Batalionul de recunoaştere este anexat Grupului de Armate Sud (Heeresgruppe Sud), Meyer nu se dezice de comportamentul ce i-a adus supranumele „Der Schnelle Meyer”. Şi aici acesta aplică tactica de asalt rapid, fiind permanet în fruntea oamenilor săi, ocuparea oraşului Mariupol fiind un exemplu grăitor al eficienţei „stilului Meyer” cărei i-a căzut victimă aproape o divizie sovietică.
Spre sfârşitul lunii octombrie, Meyer se îmbolnăveşte şi este nevoit să se retragă în spatele frontului, revine de la Berlin în ianuarie 1942. Reîntoarcerea pe front este marcată de acordarea prestigioasei decoraţii Crucea Germană de Aur pentru curajul de care a dat dovadă în luptă iar Divizia LSSAH devine SS-Panzergrenadier Division LSSAH.
Odată cu înfrângera suferită la Stalingrad, germanii pierd şi controlul deţinut asupra oraşului Harkov (eliberat în februarie 1943). Pentru a spăla ruşinea cauzată de retragerea Waffen-SS, se declanşează un nou contraatac (A treia bătălie de la Harkov 16.02. -15.03.1943 ). Corpul al II-lea SS Panzer a jucat un rol semnificativ în recucerirea oraşului, din componenţa sa făceau parte Divizia I LSSAH şi Divizia a II-a „Das Reich”. În cadrul diviziei, Meyer a reînfiinţat Batalionul 1 de Recunoaştere care s-a situat constant în fruntea trupelor şi a cooperat strâns cu trupele conduse de Joachim Peiper şi Wisch Theodor. Datorită vitezei de reacţie această Kampfgruppen, alcătuită la iniţiativa celor trei, a fost capabilă să intervină în zonele de criză salvând trupe germane din încercuire sau făcând capturi importante de materiale şi personal inamic. Printre misiunile primite s-a numărat şi ocuparea pieţei centrale a oraşului, Piaţa Roşie. Luptele au fost extrem de sângeroase iar pierderile foarte mari de ambele tabere dar sub conducerea lui Meyer, Divizia SS Leibstandarte Adolf Hitler a îndeplinit misiunea şi la final, în semn de recunoaştere, piaţa centrală a primit denumirea „Platz der Leibstandarte”. Victoria germană repurtată în cea de-a treia bătălie de la Harkov avea să fie ultima victorie majoră a Germaniei în WW2. Aportul lui Meyer la această răsunătoare victorie avea să îi aducă „Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar”.
În vara anului 1943, Hitler a decretat formarea unei noi divizii SS, Hitlerjungend 12 SS Panzer Division, prin asimilarea membrilor Tineretului Nazist iar comanda asigurată de ofiţerii din cadrul LSSAH. Meyer a fost desemnat la conducerea Regimentului 25 SS-Panzergrenadier Division Hitlerjungend, fiind înaintat la gradul de SS-Standartenfuhrer ( 21.06.1943). Proaspătul colonel s-a implicat în antrenarea trupelor aflate sub comanda sa şi, deşi unii dintre combatanţi erau prea tineri pentru a primi raţie de tutun şi alcool, rezultatele antrenamentelor aveau să se vadă curând.
Pe 6 iunie 1944 aliaţii declanşează Operaţiunea Overlord, unele trupe Hitlerjungend au fost aruncate în luptă pe sectorul Sword cu misiunea de a avansa până pe plajă, în ciuda faptului că tirul aliaţilor era devastator. Colonelul Meyer şi regimentul său au intrat în luptă pe 7 iunie 1944, centrul de comandă îl stabileşte într-o mânăstire (Ardenne Abbey) ce oferea o poziţie excelentă pentru planul defensiv ce îl avea în vedere. Divizia a 3-a Canadiană avea să fie prima victimă a strategiei abordate de Meyer şi avea să piardă cel puţin 10 tancuri în această confruntare. În următoarele două săptămâni luptele au fost extrem de aprige, pierderile fiind însemnate pentru fiecare metru de teren câştigat sau pierdut.
Pe 14.06.1944 SS-Brigadefuhrer Fritz Witt este omorât atunci când postul său de comandă devine ţinta tirului naval. Meyer, ca ofiţerul următor, cu gradul cel mai înalt a devenit automat comandant de divizie. Acest lucru se întâmpla când Meyer avea 33 de ani, ceea ce îl făcea cel mai tânăr comandant de divizie din WW2.
O perioadă de timp, Meyer reuşeşte să păstreze linia frontului la nord de Caen, în ciuda presiunii uriaşe exercitate de atacurile reunite ale trupelor canadiene şi britanice. Pierderile suferite afectează grav capacitatea de reacţie iar trupele rămase nu mai alcătuiesc o divizie decât pe hârtie. În ciuda tuturor problemelor, Meyer rezistă pe poziţie până pe 9 iulie, moment când realizează că retragerea este singura soluţie rămasă. Pe 10.07.1944 acesta ordonă rămăşiţelor diviziei Hitlerjungend să ocupe poziţie pe malul râului Orne. Această retragere a constituit o gură de oxigen pentru trupele greu încercate, în doar o lună de lupte din 22.000 de subordonaţi rămăseseră cu puţin peste 5.000. Însă nici noua poziţie defensivă nu avea să le ofere un răgaz foarte mare.
12 august 1944, trupele canadiene declanşează Bătălia de la Falaise în încercarea de unire cu trupele americane şi prinderea trupelor SS în acestă încercuire. După câteva zile de rezistenţă eroică, timp în care efectivul s-a redus la doar 1.500, Meyer îşi conduce oamenii în încercarea de a străpunge capacana reprezentată de „Buzunarul Falaise”.
Şi de această dată Meyer realizează imposibilul, împreună cu ultimi săi Hitlerjungend reuşeşte să treacă rîul Sena, ajungând pe teritoriul belgian. Ca o recunoaştere a meritelor Meyer primeşte Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu Frunze de Stejar şi Săbii.
Fiind rănit, pe 06.09.1944, în oraşul Durnal este capturat de partizanii belgieni şi predat trupelor americane, cu siguranţă nu ar fi scăpat din mâinile partizanilor dacă i s-ar fi cunoscut adevărata identitate (la momentul capturării el având uniformă de căpitan). În haosul acelor zile s-a crezut că el a murit şi astfel a fost înaitat ( 1.09.1944) „post-mortem” la gradul de Brigadefurher und Generalmajor der Waffen SS (General-maior de brigadă).
După ce a fost predat aliaţilor, iniţial a stat în detenţie la o închisoare din Franţa, ulterior transferat într-un lagăr din Anglia unde a fost supus la numeroase interogatorii. În aşteptarea procesului, a fost deţinut în Aurich, Germania.
Pe 10.12.1945 începe procesul, acesta a fost greu de instrumentat deoarece conform legii instanta de judecată trebuia alcătuită din militari cu grad similar acuzatului. Împotriva sa sunt întocmite cinci capete de acuzare, toate legate de crime de război îndreptate către prizonieri sau civili. La finele procesului este găsit vinovat pentru trei capete de acuzare iar pedeapsa stabilită este moartea prin împuşcare.
În aşteptarea execuţiei are loc recursul, iar pedeapsa capitală este comutată în detenţie pe viaţă. Timp de cinci ani este prizonierul închisorii Dorchester, Canada iar în anul 1951 este transferat într-o închisoare a Marii Britanii din Germania de Vest. Este eliberat în toamna anului 1954 (07.09.1954) după aproximativ 10 ani de detenţie. O perioadă există zvonuri conform cărora ar urma să înceapă un nou proces, acuzaţiile fiind de crime de război săvârşite pe teritoriul Poloniei şi al Uniunii Sovietice (Ucrainei) însă un astfel de proces nu a avut loc.
Kurt Meyer devine membru a HIAG, organizaţia veteranilor de război ai Waffen-SS, şi militează pentru achitarea drepturilor băneşti. În anul 1957 îşi publică biografia în cartea „Grenadiers”, care face apologia Waffen-SS şi punctează faptele sale de arme.
Exact când ar fi împlinit vârsta de 51 de ani, Kurt Meyer se stinge din viaţă ca urmare a unui atac de cord.
Lui Meyer nu-i poate fi negată calitatea de lider, personaj dinamic şi carismatic a inspirat încredere militarilor aflaţi în subordinea sa. Un maestru al atacurilor rapide, a fost un melanj de curaj, îndrăzeală şi un bob de nesăbuinţă – reţeta ideală pentru a deveni erou.
Aşa cum se poate observa mi-am propus să nu pun accent pe evenimentele desfăşurate după conflagraţie şi faptele care le-au generat. Cum prin machetele noastre nu facem glorificarea războiului şi extragem doar partea poetică a acestuia, la fel am decis să procedez şi cu eu cu Meyer, relatând doar faptele eroice.
Părerea mea este că războiul scoate tot ce este mai bun în oameni dar şi tot ce ce este mai rău, indiferent de care parte a baricadei s-ar afla cei implicaţi. Este ştiut că istoria este scrisă de învingători şi vă provoc la reflecţie prin intermediul a două texte pur imaginare :
„Convoiul prizonierilor şerpuia pe drum, pe chipul acestora se putea citi demnitatea în ciuda rănilor şi a uniformelor terfelite. SS-Sturmannfurher Fritz Spithz rânji, el nu vedea decât o cireadă ce se îndreaptă către abator şi îşi făcea probleme că praful iscat de aceasta avea să-i strice luciul Horch-ului. Fulgerător, John Travolt iese din coloană. Ultimul lucru pe care l-a mai văzut bruta nazistă a fost faptul că grenada era de producţie germană..”
„Convoiul prizonierilor şerpuia pe drum, pe chipul acestora se putea citi ruşinea şi o oarecare doză de fanatism. Căpitanul John Travolt, îi privea cu milă dar şi cu indignare, printre aceştia erau şi cei care îl omorâseră pe Johnny. Cu mâna rănită scoase plăcuţele de identificare ale acestuia şi fotografia ce o înfăţişa pe iubita lui soţie şi Thelma, fetiţa de doar trei anişori. Bietul Travolt nu apucă să vadă bestia care încălcând, pentru ultima dată, Convenţia de la Geneva, aruncă o grenadă asupra-i..”
Bibliografie
http://en.wikipedia.org/wiki/Kurt_Meyer_(SS_general)
http://ww2gravestone.com/general/meyer- ... anzermeyer
Sursă foto
http://www.panzertruppen.org/heer/prota ... meyer.html
http://scouseontoast.blogspot.ro/2007/0 ... neous.html
Kit review
viewtopic.php?f=50&t=631
Statistics: Posted by alexie — Sun May 19, 2013 8:29 pm
]]>
Aşa cum era de aşteptat această nouă ispravă a gâştelor de la Capitoliul nu avea cum să fie ignorată de către furnizorii de materiale pentru hobby. Astfel oferta Die-cast este deosebit de generoasă, aş remarca-o pe aceea realizată după o captură dintr-un film de epocă. Producător Rio-Models, scara 1/43, cod 4322D
La o căutare mai atentă, nu mică mi-a fost mirarea să descopăr oferta la 1/72 a firmei RetrokiT, „Miracle of the Marne” renault AG1/G7 Taxi, cod. R72014. Acest model chiar beneficiind de un review bine realizat, a cărui autor este Jim Pearsall.
Este vorba de piese din răşină iar autorul kit review-lui se declară încântat de calitatea matriţei şi remarcă lipsa bulelor de aer a căror prezenţă ar fi compromis piesele extrem de fine ce alcătuiesc modelul. Finisarea pieselor decurgând fără probleme, acesta punctează faptul că producătorul oferă şi o soluţie pentru ferestrele automobilului, o foiţă subţire de răşină în chenarul ferestrei (evident că el alege să ignore această „inginerie”). Cu excepţia unor mici modificări aduse pieselor, autorul se declară încântat de felul cum a decurs montajul autovehiculului. Marea sa nemulţumire se îndreaptă către instrucţiunile de asamblare care tratează superficial aspecte importante, scăpându-i şi nişte aluzii fine la faptul că francezul nu se dezminte şi astfel nu oferă decât versiunea în limba lui Voltaire.
Aflăm că autorul, în munca sa, s-a ghidat mai mult după fotografiile de pe internet ale autovehiculului decât după aşa zisele instrucţiuni de montaj. Dar şi aceste fotografii şi-au arătat limitele atunci când a venit vorba de o privire de ansamblu asupra şasiului, semn că nu s-a gândit nimeni să să efectueze un walkaround complet cu acest erou francez.
La final Jim Pearsall, folosind tot felul de tertipuri, aşa cum ştim, inevitabile în realizarea unei machete, obţine o delicată şi frumoasă machetă a Taxiului de la Marne.
Bibliografie
Die-cast toy
http://www.carmodel.net/zoomPage.php?ND ... wgJzAnKQ==
Arhiva cu kit review
http://www.ipmsusa3.org/reviews2/reviews.htm
Statistics: Posted by alexie — Wed May 15, 2013 11:12 pm
]]>